dinsufletulmeu

Categorie: din gânduri şi gânduri

  • Zilele 1-7 din provocarea 21 de zile fără zahăr

    Zilele 1-7 din provocarea 21 de zile fără zahăr

    Ziua 1 fără zahăr

    Ziua 1 fără zahăr, fără pic de dulciuri a debutat cu foarte multe treburi de făcut.

    Am luat micul dejun pe la ora 9 cu niște sandviciuri făcute la aparat.

    Și apoi am continuat cu treburile zilei. Nu am simțit în niciun moment nevoia de dulce, adică de dulce cu zahăr. Căci o poftă de dulce a fost , dar am satisfăcut-o altfel. După prânz am mers în grădină unde am mâncat corcodușe și dude direct din pom. Le-am cules și copiilor, care erau în casă la desene.

    Până la ora asta de seară sunt bine și nu am dat iama în dulciuri. Nu am o problemă și nu îmi lipsesc dulciurile deloc.

    Ziua 2 fără zahăr

    Ziua 2 a început cu 10 minute de gimnastică pentru slăbit. Apoi am continuat cu treabă prin grădină. Și apoi cu alte treburi.

    Am luat micul dejun la ora 9 ca în ziua precedentă cu 3 sandviciuri, o roșie tăiată feliuțe și apoi un măr. Micul dejun e o masă foarte importantă, din care înainte nu lipsea cafeaua. Dar acum am eliminat-o.

    Restul zilei a decurs fără incidente. M-am menținut ocupată pe tot parcursul zilei. Încerc să fiu pe cât se poate mai activă.

    Am început ziua cu un ceai cald care mai întâi a fost fierbinte, căci orice lichid care fierbe are nevoie de timp ca să se răcească, iar eu am nevoie de răbdare pentru a aștepta. Deci un ceai cald-fierbinte și un capitol din cartea Amintiri din viitor. Aaa și gândurile mele nelipsite meditative la tot ce fac și tot ce mă privește.

      Ziua 3 fără zahăr

    Am început ziua a treia cu un ceai de tei cu cimbrișor la micul dejun căci mă durea în gât și am vrut de-asemenea să înlocuiesc cu acesta cafeaua. Dar a fost o idee proastă fiindcă după aceea m-am simțit moleșită toată ziua. Drept urmare nu a fost ceea mai activă zi.

    În cele din urmă pot să spun că am început să simt lipsa dulciurilor. Îmi e dor deja să gust un corn cu ciocolată sau o înghețată, dar rezist.

    Ziua 4 fără zahăr

    Îmi lipsește cafeaua mea cu lapte și 2-3 lingurițe de zahăr de la micul dejun. Astăzi am încercat să o înlocuiesc cu o cană de lapte. Mda, pot să vă spun că nu-i același lucru, dar pe moment merge.

    O concluzie așa per total și rezumatul ultimilor zile

    În restul zilelor din săptămână nu am mai apucat să scriu impresii. Dar pot să vă spun acum un mic rezumat per total.

    În primele zile a mers super nu am gustat nimic dulce. Am înlocuit gustările dulci cu fructe. Cafeaua ce o consumam cu lapte și 2-3 lingurițe de zahăr am înlocuit-o doar cu lapte. Și totul mergea bine.

    Dar într-una din zile copiii au vrut gogoși. Le-am făcut și nu puteam să nu gust și eu una așa măcar de probă. Am gustat vreo 3 🤦‍♀️. Vai de mine. Și o înghețată. Și așa s-a dus pe apa sâmbetei toată ideea mea cu 21 de zile fără zahăr. Zic să continui totuși chiar dacă nu a mers totul perfect în toate zilele din săptămâna asta și am mai luat-o și pe lângă că poate poate reușesc și eu ceva.

    Ideea e că vreau să slăbesc și nu am reușit de câteva luni da când mă chinui de nici un fel.

  • 21 de zile fără dulce, 21 de zile fără zahăr

    21 de zile fără dulce, 21 de zile fără zahăr

       Vreau să slăbesc. De mult mă chinui cu ideea asta. Și nu îmi iese.

        Am tot făcut  zilnic sau mai mult sau mai puțin zilnic gimnastică pentru slăbit.  Au fost și zile când am făcut exercițiile astea chiar și de două ori pe zi.

        Aș vrea să văd și eu ceva rezultate.  Nu vreau cine știe ce. Dar tare mult aș vrea să pot întra în pantalonii mei obișnuiți.

         M-am tot gândit, oare ce nu am făcut?  Răspunsul e simplu.

         Cu toate că am făcut câteva minute de  gimnastică dimineața și seara, sau măcar o dată pe zi,  eu în rest cred că am fost destul de sedentară.

         Iar alimentația, alimentația e foarte  importantă dacă vrei să slăbești cum vreau și eu. Ei, eu nu am prea făcut nimic în legătură cu asta. Dare timpul să fac ceva.

        Și atunci a fost momentul când m-a lovit ideea asta. 21 de zile fără zahăr.   21 de zile în care voi încerca, sper să și reușesc să nu pun nimic dulce în gură.  Asta înseamnă că  renunț la cafea, fiindcă a bea-o fără zahăr ar fi groaznic.

       Ideea asta nu mi-a venit pentru că eu aș crede că în 21 de zile se vor produce minuni. În multe locuri, că sunt cărți sau că sunt podcasturi, în fine am auzit această idee că e bine să faci schimbări la modul ăsta 21 de zile. Sau 30, sau 90, sau cam așa ceva.  Nu mai știu exact unde am citit asta prima dată. Dar sigur e ceva și pe podcastul lui Dan Munteanu. IDEI ATIPICE. Mai la finalul  acestui episod vei găsi ideea despre care îți spun.

      Tu ce ce obicei nou ai vrea să implementezi? Sau poate ți-ar plăcea să renunți la ceva. Nu-i musai să o faci timp de 21 de zile, pot fi doar 10 sau dacă ești mai curajos poți încerca 30 sau 90 de zile.

  • Mult dorita primăvară se lasă așteptată în țară

    Mult dorita primăvară se lasă așteptată în țară

    Mult dorita primăvară se lasă așteptată în țară. Ieri a nins, azi ninge iarăși. Azi de dimineață era frig de-ți înghețau degețelele de la picioare. Mie una chiar mi-au înghețat. Zău că da.

    Chiar nu știu cum să mai fac. Și ce să mai zic. Azi aplicația de meteo de pe telefon îmi arăta o maximă de 5 grade undeva pe la ora 14, iar mâine dimineață temperaturile par a fi pe minus.

    Deci trebuie să spun că Zâna Iarnă se luptă din răsputeri pentru a nu pleca deloc din țară. Dar zău dacă nu mi se pare ciudat acest comportament al iernii care acum când chiar nu e timpul ei ni se arată puțin mai mult decât a făcut-o în lunile decembrie, ianuarie, februarie.

    Zău că da, să o anunțe cineva și pe ea că a trecut timpul sau.

    Pai să ne lase frate și meargă în țara sa. Noi o vreme acum pe Zâna zâmbitoare și aducătoare de soare.

    Vrem sa vină zile frumoase și oricum mai calde decât cea de ieri sau de azi. Vrem zile cu soare, cu cer senin, cu fluturi. Cu timp grozav de petrecut în grădină. Cu copiii alergând de colo colo prin curte veseli că a venit primăvara. Da, asta vrem.

    Și totuși deocamdată asta avem.

  • Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș

    Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș

    Am sfârșit de citit romanul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș cu un sentiment de tristețe, de melancolie.
    Parcă împărtășind sentimentele eroului principal din această carte am petrecut atâtea dimineți tăcute înconjurată de personajele acestei cărți. Eu i-am văzut perindându-se prin fața ochilor pe Basu, pe Magotu etc, pe dona Bianca, pe „draga mea Lotte”, pe Grig, elevul pus pe fapte mari, poate prea mari…
    A cărui existență mi-a pus diminețile pe jar. Am citit cu sufletul la gură uneori, trăind împreună cu el toată acțiunea, toată drama, toată fericirea, toată tristețea. Ale tinereții bucurii, necazuri. Nefericirea și tristețea clipelor de întoarcere în trecut, după 15 ani de la zilele tinereții, adolescenței sale.
    Sfârșitul, mă întrebam mereu care va fi sfârșitul pe măsură ce înaintam cu lectura către finele acestui roman, ei bine sfârșitul a fost minunat, pe măsură.
    E una din cărțile acelea pe care chiar și după ce o termini îți mai rămâne în minte. Personajele ei, acțiunea, ori nu știu ce anume din ea te face să nu o uiți îți rămâne pe suflet.
    Poate sunt eu un suflet melancolic, poate îmi plac poveștile care emană tristețe, dar adevărul este că sunt sătulă de aceleași predictibile povești de dragoste pe care le găsești mereu. E, e o schimbare uneori, să mai vezi și altceva. Să mai citești altceva.

    Poate că pe alocuri a părut plictisitoare, cu grijile mărunte ale personajelor de zi cu zi, frământările lor cele mai puțin sublime, dar a meritat, a meritat să rămân mereu prezentă, citind când și când câte un capitol, o pagină sau două. Recunosc că am cam neglijat acest roman zile întregi, dar nu l-am abandonat și-mi pare bine.

    Ce dar, ce har, să aibă un autor să scrie un roman în care să trăiești cu eroii împreună, să simți deopotrivă tristețea, dar și bucuria împreună cu ei.

  • Gândirea pozitivă sau despre cum l-am descoperit pe Dan Munteanu

    Gândirea pozitivă sau despre cum l-am descoperit pe Dan Munteanu

    Sunt ani întregi de când cochetez cu ideea de schimbare personală. Am încercat să citesc multe cărți despre schimbarea gândurilor. Am aflat despre meditație, deși nu am reușit să o pun în practică niciodată. Am aflat despre „a fi prezent/ă” în gândurile tale, și pentru scurte, foarte scurte perioade de timp mai reușeam și eu. Am aflat despre multe lucruri, dar din păcate nu am pus mare lucru în practică.

    Apoi am lăsat-o baltă, ușor, ușor am uitat de treaba cu gândirea pozitivă, de tot, de tot. Și m-am concentrat pe alte chestii. Am citit tot felul de romane, căci după cum puteți afla dacă vă uitați mai în urmă pe acest blog mie îmi place să citesc. Iar acum de la o vreme nici de citit n-am prea mai citit ci mai mult m-am ocupat de activitățile cu cei mici. Ceea ce îmi place enorm să fac, dar uneori parcă nu mai știu cine sunt eu.

    Acum de la o vreme de când am acest nou telefon, parcă nu mai aveam stare. Am descoperit această minunată aplicație Spotify, care îmi permite să ascult diverse, chiar și în căști și chiar și tare, dar oricum ideea e că pot să închid ecranul și nu mi se consumă bateria și nici giga în halul ăla de mult precum mi se întâmplă pe YouTube. Și am ascultat fel și fel de muzică, românească, veche și nouă, internațională și e minunat. Dar totuși, de la o vreme parcă nimic nu îmi mai era pe plac mi-aș fi dorit să ascult ceva care să îmi fie pe plac, să îmi aline cumva o suferința, o durere și nu am reușit să găsesc nimic. Nimic.

    Într-o zi am căutat cred „gândire pozitivă”, nu mai știu dacă ăsta-i exact termenul pe care l-am căutat, dar cert e că mi-au apărut mai multe variante dintre care eu am ales să dau play acestui podcast al lui Dan Munteanu. Am regăsit în înregistrările lui toate noțiunile pe care le citisem cu ani în urmă în diferitele cărți lecturate.

    Ei bine de atunci asta a fost acum câteva zile am ascultat cred vreo 20 de episoade, și n-aș zice că mi-a schimbat viața căci n-are cum, nimic nu se întâmplă peste noapte, dar cu siguranță mi-a făcut un bine.

    Căci, da am regăsit aceleași noțiuni, dar mult mai simplu și mai bine explicate. Și pentru asta țin să-i mulțumesc, căci am înțeles chestii pe care le-am mai observat poate și înainte, dar cu siguranță le voi pătrunde mai bine de acum înainte.

    Nu știu ce a-și mai putea să adaug în plus pentru moment. Dar hai să vă zic ce am pus în practică azi. Mi-am ascultat inspirația aceea voce interioară care îmi sugera să scriu despre ce simt acum și cum am descoperit acest podcast. Și exact așa cum spune în unul din episoadele sale degetele parcă aveau o minte a lor. Și cuvintele vin de la sine fără să îmi tocesc prea mult creierul. Era ora 6 dimineața, am făcut cafeaua,și iată că scriu tot ce am avut pe suflet.

    Am ales pentru aceste rânduri scrise imaginea unui porumbel pentru că pur și simplu așa am simțit. Nu știu exact de ce am simțit așa, dar asta este ce am simțit pur și simplu.