Categorie: eu și cu mine însumi

  • Alfabetul relațiilor. Iubirea de la A la Z de Andrei Vulpescu

    Alfabetul relațiilor. Iubirea de la A la Z de Andrei Vulpescu

    Am văzut această carte acum o lună pe raftul de la bibliotecă. Dar aveam deja în brațe trilogia „Albă-ca-zăpada” și mă îndreptam spre ieșire. Mi-am pus în gând însă ca data viitoare când ajung la bibliotecă dacă o găsesc tot acolo să o împrumut. Mi-a sărit în ochi titlul și mi-a rămas în minte.

    Trebuie să recunosc însă că autorul nu mă impresionase cine știe ce prin aparițiile lui la tv și atunci când am văzut mai bine de cine e scrisă am puțin relativ dezamăgită. Nu eram chiar sigură dacă vreau să o citesc. Însă trebuie să vă spun că  după prima pagină mi-a plăcut, mi s-a părut ok.

    Citind această carte mi-am dat seama că există două tipuri de iubire: iubirea matură si iubirea imatură.

    Și mi-am mai dat seama de un număr de lucruri. Am redescoperit chestii pe care le știam deja. Am realizat, am conștientizat, mi-am amintit comportamente pe care uneori uit să le iau în seamă.  Greșeli.

       În „Alfabetul relațiilor Iubirea de la A la Z ”  Vulpescu tratează o serie de subiecte pe care ar trebui să le știe oricine, exact, despre iubire. Această carte este așezată exact sub forma unui „alfabet”. În carte fiind înșirate o serie de subiecte enumerate în ordine alfabetică. Toate acestea au foarte mare relevanță pentru subiectul despre care el vorbește. Într-adevăr că nu peste tot mi-a plăcut cum scrie, dar in unele subiecte pot să spun că am avut unele revelații. Și așa cum e bine să faci când citești o carte de dezvoltare personală, mi-am luat notițe.

        Și cum ziceam există unele subiecte cu care rezonez puternic. A atins anumite puncte dureroase, lucruri pe care aș vrea să le schimb sau să le fac altfel.

         Iată câteva dintre noțiunile care mi s-au părut interesante și despre care am vrut neapărat să scriu astăzi.

         El vorbește despre iubire, despre cum tehnologia ne îndepărtează. Despre bucurie și fericire. Întreabă-te Ce înseamnă fericirea pentru tine?”Chiar este o întrebare foarte bună. Ce înseamnă fericirea pentru mine? Pentru mine înseamnă să citesc, să mănânc 🙂, să ….   să fiu liberă, liniștită, să fiu apreciată, să am posibilitatea să evoluez, să cresc, să mă dezvolt.

    Furia

          Când ești furios nu te mai interesează nimic. „Nu mai vezi limpede lucrurile. …   Asta înseamnă că vei face tâmpenii pe bandă rulantă”.  Și eu am probleme cu gestionarea furiei, uneori. Cel mai adesea aceasta îmi este declanșată de interacțiunile cu cei mici. Picii ăștia știu ca nimeni altcineva să scoată dracii din mine. Treaba mea este însă aceea de a conștientiza. De a învăța să gestionez ceea ce mi se întâmplă.

      Stima de sine este foarte importantă. Nu-l poți iubi pe celălalt dacă mai întâi nu te iubești pe tine. Este important să găsim căile prin care să ne ridicăm stima de sine. Să nu ne mai judecăm așa de aspru.

       Grija

       Să ai grijă nu înseamnă să-l duci pe celălalt în spinare, să ai grijă înseamnă să-ți pese. Și aici m-a deranjat că a vorbit doar despre bărbați, care într-adevăr simt această obligație, nevoie, datorie nici nu știu cum s-o numesc de a se îngriji de mamă, bunică, etc și până mai ajunge el să  se îngrijească de iubită/soție e deja obosit și nu mai poate. Dar despre femeia căreia i se cere să se ocupe de bărbat de parcă l-ar fi adoptat și ar fi luat locul mamei nu spune nimic. Da, cred că femeia vrea un bărbat partener de viață și nu un copil mare de crescut.

       Deci să ai grijă nu înseamnă să-l duci pe celălalt în spate, să ai grijă înseamnă să-ți pese, să fi atent la celălalt, 

         Alte noțiuni foarte importante în „alfabetul relațiilor” este iertarea și intimitatea, dar intimitatea psihică face mai mult decât cea fizică.

         Inspirația

        Noi, oamenii, suntem mereu într-o continuă creștere. Vulpescu spune că într-o relație este bine că să ne inspirăm unul pe celălalt în această dorință de creștere. Dar când unul din cei doi stagnează îl va ține și pe celălalt pe loc.

        Cele 5 limbaje ale iubirii

        Acestea sunt declarațiile, timpul petrecut împreună, darurile, serviciile și contactul fizic. Care e al tău și care e al partenerului tău.

           Alte idei din carte care mi s-au părut foarte bune

       Ideea conform căreia „contrariile se atrag” este de fapt doar un mit, în realitate ne plac oamenii care ni se aseamănă.      

           Fiecare dintre noi avem nevoi diferite.

          Comunicarea este esențială.

         Să-ți faci zilnic un „reality check”. Pune-ți întrebări. Bilanțul zilnic este esențial pentru a nu te îndepărta de tine. 

          „Învață să fi fericit singur.”

           „Iubirea înseamnă bucurie reciprocă nu  tortură reciprocă”

           Oamenii fericiți separat sunt fericiți și împreună.

       

          

      

  • Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș

    Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș

    Am sfârșit de citit romanul Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș cu un sentiment de tristețe, de melancolie.
    Parcă împărtășind sentimentele eroului principal din această carte am petrecut atâtea dimineți tăcute înconjurată de personajele acestei cărți. Eu i-am văzut perindându-se prin fața ochilor pe Basu, pe Magotu etc, pe dona Bianca, pe „draga mea Lotte”, pe Grig, elevul pus pe fapte mari, poate prea mari…
    A cărui existență mi-a pus diminețile pe jar. Am citit cu sufletul la gură uneori, trăind împreună cu el toată acțiunea, toată drama, toată fericirea, toată tristețea. Ale tinereții bucurii, necazuri. Nefericirea și tristețea clipelor de întoarcere în trecut, după 15 ani de la zilele tinereții, adolescenței sale.
    Sfârșitul, mă întrebam mereu care va fi sfârșitul pe măsură ce înaintam cu lectura către finele acestui roman, ei bine sfârșitul a fost minunat, pe măsură.
    E una din cărțile acelea pe care chiar și după ce o termini îți mai rămâne în minte. Personajele ei, acțiunea, ori nu știu ce anume din ea te face să nu o uiți îți rămâne pe suflet.
    Poate sunt eu un suflet melancolic, poate îmi plac poveștile care emană tristețe, dar adevărul este că sunt sătulă de aceleași predictibile povești de dragoste pe care le găsești mereu. E, e o schimbare uneori, să mai vezi și altceva. Să mai citești altceva.

    Poate că pe alocuri a părut plictisitoare, cu grijile mărunte ale personajelor de zi cu zi, frământările lor cele mai puțin sublime, dar a meritat, a meritat să rămân mereu prezentă, citind când și când câte un capitol, o pagină sau două. Recunosc că am cam neglijat acest roman zile întregi, dar nu l-am abandonat și-mi pare bine.

    Ce dar, ce har, să aibă un autor să scrie un roman în care să trăiești cu eroii împreună, să simți deopotrivă tristețea, dar și bucuria împreună cu ei.

  • Azi după meditație

    Azi după meditație

    Azi după meditație mi-am pus întrebarea: „ce să fac?”

    M-am ridicat, am băut apă. Simt mereu să beau apă. Parcă am gura uscată în această dimineață.

    Mi-am schimbat hainele de noapte cu altele. Și m-am ridicat în picioare.

    Am făcut câteva mișcări de gimnastică. Așa am simțit.

    De multă vreme îmi doresc să fac gimnastică pentru a-mi tonifica anumite părți ale corpului.

    Am mai încercat uneori, dar am renunțat…

    „Un corp sănătos duce la o minte sănătoasă”Mai degrabă una se completează cu alta.

  • Gândirea pozitivă sau despre cum l-am descoperit pe Dan Munteanu

    Gândirea pozitivă sau despre cum l-am descoperit pe Dan Munteanu

    Sunt ani întregi de când cochetez cu ideea de schimbare personală. Am încercat să citesc multe cărți despre schimbarea gândurilor. Am aflat despre meditație, deși nu am reușit să o pun în practică niciodată. Am aflat despre „a fi prezent/ă” în gândurile tale, și pentru scurte, foarte scurte perioade de timp mai reușeam și eu. Am aflat despre multe lucruri, dar din păcate nu am pus mare lucru în practică.

    Apoi am lăsat-o baltă, ușor, ușor am uitat de treaba cu gândirea pozitivă, de tot, de tot. Și m-am concentrat pe alte chestii. Am citit tot felul de romane, căci după cum puteți afla dacă vă uitați mai în urmă pe acest blog mie îmi place să citesc. Iar acum de la o vreme nici de citit n-am prea mai citit ci mai mult m-am ocupat de activitățile cu cei mici. Ceea ce îmi place enorm să fac, dar uneori parcă nu mai știu cine sunt eu.

    Acum de la o vreme de când am acest nou telefon, parcă nu mai aveam stare. Am descoperit această minunată aplicație Spotify, care îmi permite să ascult diverse, chiar și în căști și chiar și tare, dar oricum ideea e că pot să închid ecranul și nu mi se consumă bateria și nici giga în halul ăla de mult precum mi se întâmplă pe YouTube. Și am ascultat fel și fel de muzică, românească, veche și nouă, internațională și e minunat. Dar totuși, de la o vreme parcă nimic nu îmi mai era pe plac mi-aș fi dorit să ascult ceva care să îmi fie pe plac, să îmi aline cumva o suferința, o durere și nu am reușit să găsesc nimic. Nimic.

    Într-o zi am căutat cred „gândire pozitivă”, nu mai știu dacă ăsta-i exact termenul pe care l-am căutat, dar cert e că mi-au apărut mai multe variante dintre care eu am ales să dau play acestui podcast al lui Dan Munteanu. Am regăsit în înregistrările lui toate noțiunile pe care le citisem cu ani în urmă în diferitele cărți lecturate.

    Ei bine de atunci asta a fost acum câteva zile am ascultat cred vreo 20 de episoade, și n-aș zice că mi-a schimbat viața căci n-are cum, nimic nu se întâmplă peste noapte, dar cu siguranță mi-a făcut un bine.

    Căci, da am regăsit aceleași noțiuni, dar mult mai simplu și mai bine explicate. Și pentru asta țin să-i mulțumesc, căci am înțeles chestii pe care le-am mai observat poate și înainte, dar cu siguranță le voi pătrunde mai bine de acum înainte.

    Nu știu ce a-și mai putea să adaug în plus pentru moment. Dar hai să vă zic ce am pus în practică azi. Mi-am ascultat inspirația aceea voce interioară care îmi sugera să scriu despre ce simt acum și cum am descoperit acest podcast. Și exact așa cum spune în unul din episoadele sale degetele parcă aveau o minte a lor. Și cuvintele vin de la sine fără să îmi tocesc prea mult creierul. Era ora 6 dimineața, am făcut cafeaua,și iată că scriu tot ce am avut pe suflet.

    Am ales pentru aceste rânduri scrise imaginea unui porumbel pentru că pur și simplu așa am simțit. Nu știu exact de ce am simțit așa, dar asta este ce am simțit pur și simplu.

  • Obiective, lecții și lecturi pentru viitor

    Obiective, lecții și lecturi pentru viitor

    Un lucru de care mi-e teamă în viața mea sunt eu. Că nu mă cunosc și că nu știu ce vreau.

    O idee îndepărtată în gândurile și în iluziile mele este o viață, o casă în care să fiu liberă. Să nu fiu judecată și criticată. Să fiu înțeleasă și iubită. Apreciată.

    Îmi e teamă și mă ascund de dorințele din sufletul meu căci nu știu cum să le aduc la suprafață. M-am obijnuit așa și mi-e greu să mă rup, să mă dezlipesc.

    Îmi iubesc copiii și vreau să pentru ei cea mai bună mamă ce pot eu fi.

    Am crezut că trebuie să mă schimb în vreun fel și în scopul acesta am tot citit la cărți, dar nu am reușit nimic. Unele le-am citit până la final dar fără a le pune în practică. Din altele am citit idei pe care le-am folosit doar o perioadă până mi-am pierdut motivația. Pe altele le-am început cu ideea de a pune în practica dar nu am ajuns nici la jumatatea cărții cu cititul.

    Să învăț iubirea de sine ar trebui să fie un obiectiv important pe anul acesta. Oare îl voi pune în aplicare?

    Iubirea de sine și vizualizarea pozitivă.

    Iubirea. Dar și tăcerea. Tăcerea face cât o mie de cuvinte. Tăcerea vorbelor, dar și a gândurilor. A gândurilor inutile consumatoare de energie. Oare ar putea vreodata cineva sa îi puna stop minții, să le pună stop gândurilor?

    Sunt obijnuită să vorbesc prea mult cu persoanele care nu mă apreciază. Să pierd timpul cu persoanele sau cu lucruri care nu sunt necesare sufletului meu.

    Uneori tăcerea este mult mai utilă decât o mie de vorbe. De ce nu pot să tac? De-aș putea învăța și eu această lecție. De-aș putea învăța să mă concentrez doar asuprea lucrurilor importante.

    Copiii mei sunt importanți, ideile mele sunt importante, să fac lucrurile cum îmi place și consider, să fiu eu însămi e important. Să îmi scriu gândurile aici e important, dar și să reușesc să găsesc drumul înapoi spre mine însămi, spre cine sunt eu cu adevărat. Spre ce contează cel mai mult pentru mine în acest moment și în acest an.

    De o vreme încoa însă nu prea mai știu nimic. Și mă simt așa de mică într-o lume așa de mare. Și planuri ca să îmi fac parcă nu-mi arde, pe termen lung măcar, căci nu știu unde mă va duce viața.

    Și totuși îmi doresc să citesc. E important. E ceva ce mă face să mă simt bine. Plăcerea lecturii mi s-a aprins din nou după atâta vreme.

    Din fericire am descoperit un site de unde poți descărca gratis cărți. Se numește 101books și cu toate că știu de el de ceva vreme nu prea l-am folosit pentru altceva decât lecturile motivaționale care nu prea mi-au fost de vreun folos.

    Mi-am descărcat deja vreo câteva titluri în telefon și citesc printre picături câte puțin dimineața la cafea sau când dorm cei mici.

    Acum nu știu ce m-o aștepta în acest an nou și nu știu nici dacă voi reuși să-mi scot la suprafață dorințele cele mai ascunse…..

    Sper să am puterea să fac ceva bun pentru mine.