Etichetă: Alexandru Dumas

Am descoperit această carte în biblioteca unchiului și a mătușii mele cam acum o săptămână. Cu greu am început să o citesc. Nu stiu de ce mi-a fost destul de greu de parcurs. Cel puțin până am ajuns la intriga poveștii de dragoste. Dragostea pentru o floare, dragoste pentru o floare de fată.
Nedreptatea care i-a atins pe Corneille de Witt și pe fratele său, menționat ca fiind fostul prim-ministru al Olandei, era cât pe ce să-l atingă și pe finul primului menționat. Viața lui Cornelius van Baerle este amenințată, dar providența a făcut ca acesta să scape mai întâi de moarte, și mai târziu de la închisoarea pe viață.
Cornelius van Baerle a fost scăpat în cele din urmă datorită frumoasei Roșă și dragostei lor pe care aceștia o împărtășesc atât unul pentru celălalt cât și pentru laleaua neagră.
Nu știu ce să spun dacă mi-a plăcut sau nu.
M-am bucurat ce-i drept la finalul fericit.
M-a indignat însă atitudinea vecinului invidios, dar și cea a tatălui Rosei temnicerul asemuit de autor unui personaj al lui Shakespeare.
„Era un soi de Caliban din „Furtuna” lui Shakespeare, o ființă între om și animal.”
La începutul romanului am sperat pentru eliberarea celor doi de Witt, dar se pare că autorul a avut alte planuri.
În final laleaua neagră a adus fericirea celor doi tineri care au îngrijit-o cu o dragoste părintească fiecare la rândul său.