Câte cărți am eu pe noptieră în ultima vreme? Nu mai știu precis. Fiecare dintre ele are un scop și o poveste în spate. Deși nu am idee când și dacă le voi termina, astăzi aș vrea totuși să scriu câte ceva despre ele.
Îmi doresc de multă vreme să le așez aici pe toate.
Însă am o problemă cu scrollatul prostesc și cu amânarea lucrurilor pe care vreau să le fac. În mod inutil pierd vremea pe platforme de social-media urmărind conținut care nu mă ajută în niciun fel.
Am creat o listă cu fiecare titlu în parte, pentru a putea bifa progresul de lectură. Partea amuzantă este că, până când reușesc eu să finalizez aceste rânduri de scris, probabil unele dintre titluri vor ajunge lăsate deoparte. Căci terminate, în ritmul în care citesc anul ăsta, sigur nu va ajunge niciuna dintre ele.
Ultima carte pe care am terminat-o este „Să te mut!”, a lui Andrei Ciobanu. Anul ăsta cărțile lui sunt printre puținele cu care am reușit să ajung la final.
Cele rămase sunt…
- Vreau. de Gillian Anderson.
- Puterea prezentului. de Eckhart Tolle
- Magia minții. de James R. Doty
- Ipoteza fericirii. de Jonathan Haidt
- Inteligența materiei. de Dumitru Constantin Dulcan
- Jurnalul unei fete greu de mulțumit. de Jeni Acterian
- Traume mici. de Meg Arroll
- Curajul de a înflori tremurând. de Iasemin Regep
- Amantul doamnei Chatterley. de D. H. Lawrence.
Unele chiar mi-au fost dăruite de oameni dragi. Și răsfoindu-se mi-am dat seama că mi se potrivesc.
Amantul doamnei Chatterley, l-am redeschis cam acum o lună. L-am mai început de vreo trei ori din toamna trecută. A fost un minunat cadou de ziua mea. Am ajuns cu lectura la un moment dat la vreo 100 de pagini. Dar recent am hotărât să o reîncep. Din nou de la pagina 1.
Ce minunat scrie Lawrence.
Fiecare dintre aceste cărți corespunde unei stări.
În Jurnalul unei fete greu de mulțumit mă refugiez când vreau o anumită atmosferă. Simt că mă regăsesc în ceea ce scria acum 100 de ani Jeni Acterian. Iar lista ei de lectură e pur și simplu uimitoare. De luat notițe.
Curajul de a înflori tremurând mă aduce mai aproape de mine cu fiecare pagină. Nu e o carte de dezvoltare personală, dar are atâta poezie și atâta adevăr în ea încât nu m-am putut abține să nu mă opresc ocazional și să îmi notez gânduri. Simt fiori la fiecare pagină, îmi trezește amintiri și doruri. Îmi aduce întrebări la care nu pot găsi răspunsuri ușor… Paginile ei par a fi scrise cu „degete pline de praf de stele”. Iasemin Regep are magie în cuvinte. O prietenă mi-a povestit că a plâns la primele cuvinte. Conține atâta emoție această carte… Încă nu am terminat-o, dar pot să spun că merită să o deschizi.
Vreau, fantasmele erotice ale femeilor din secolul XXI dezvăluite de persoane anonime și culese de Gillian Anderson, este o carte pe care o citesc atunci când simt să mă apropii de partea asta a mea pe care, mare parte din viața mea, am ignorat-o. Ceea ce fac seara uneori este că, după baie, îmi pun o muzică care să fie liniștitoare… un Chopin sau un Debussy, aprind câteva lumânări parfumate și o lampă lângă pat cât să pot vedea ce citesc și mă afund în lumea simțurilor și a fantasmelor acelor femei anonime… E o carte grozavă, pe alocuri surprinzătoare. Dar e important, cred, să ne amintim că și erotismul face parte din noi.
Puterea prezentului, Magia minții, Ipoteza fericirii, Traume mici și Inteligența materiei sunt cărți pe care le citesc cu mare atenție în procesul de dezvoltare personală pe care l-am început mai serios cam acum un an. Fiecare carte în sine aduce ceva nou. Și cu toate astea uneori informațiile din ele se împletesc într-un mod pe care nu-l pot explica. Alteori îmi rămâne ceva în cap și merg online pentru a afla mai multe. Curiozitatea mea e infinită. Și mi se întâmplă uneori să îmi amintesc un detaliu, o mențiune, dar să nu mai știu exact unde anume am citit asta. Dar nici nu mai contează, fiindcă și atunci ca și altădată îl agresez pe bietul Google. :))
Mă trec fiorii când în sfârșit reușesc să fac ce îmi place. E o bucurie.
