dinsufletulmeu

Etichetă: autori români

  • Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop

    Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop

          Pe la începutul lunii septembrie am împrumutat vreo două cărți de la bibliotecă. Una dintre acestea este „Romanul adolescentului miop” de Mircea Eliade, cealaltă fiind ceva de Cărtărescu. „Travesti” parcă se numea și cum am luat-o așa am dus-o căci nu am putut trece de primele două sau trei pagini. Așa că „no” Cărtărescu pentru mine. Adevărul este că era să duc și să fac același lucru și cu primul roman menționat, dar reușind să trec de primele pagini am început să îl înțeleg și să  îi pătrund înțelesurile acestui personaj.

          În primele pagini trebuie să vă mărturisesc însă am gândit că dacă asta e ceea ce am în față, însemnările vieții mediocre a unui băiat care stă prost cu școala, e puturos și nu are chef să învețe amăgindu-se cu idea că va scrie cândva un roman pentru care toți îl vor adula, profesorii îl vor trece clasa, iar femeile îi vor cădea la picioare, nu merită timpul și oboseala de a-l citi.

         Dar fiindcă a fost o perioadă în care nu aveam altceva la îndemână și simt întotdeauna nevoia de a citi am continuat lectura, realizând abia mai târziu că de fapt începe să se schimbe și personajul și ceea ce citesc odată cu el.

         „Romanul adolescentului miop” este un fel de jurnal pe care îl ține un tânăr, care elev fiind visează să scrie un roman astfel încât colegii și profesorii să-l stimeze, iar femeile să-l iubească. Își neglijează îndatoririle școlare citind doar ce îi place.

         Are mari dificultăți la matematică și la limba germană, este complexat de aspectul fizic, miopia fiind pentru el un mare defect. Crede că după ce va realiza acel mare roman toate aceste probleme vor dispărea.

        Citind în continuare am pătruns în reflecțiile sufletești ale personajului, personajul indentificându-se chiar cu autorul însuși.

        Și pot spune la final de carte citită că mă bucur că am făcut asta, chiar dacă există persoane care se pare că nu au o părere bună despre omul Eliade. Eu nu îmi pot exprima o opinie legată de cum a fost el. Dacă aceasta a fost firea lui…  Peste firea lucrurilor nu poți trece..  Tot ce pot face este să admit că acest roman cu reflecțiile sale interioare m-a dus acolo….

         Nu poți să judeci poți doar să pătrunzi înțelesul….

        

  • Gândurile mele despre ultimele două romane citite

    Gândurile mele despre ultimele două romane citite

        În cele ce urmează vreau să îmi exprim gândurile și impresiile despre ultimele romane citite: „Iubito, te-am jucat la poker!” și  „Iubito, te-am jucat la poker! Revanșa„. Acestea sunt doar gândurile mele și impresiile personale.

       Iată, ce voiam să spun eu de fapt este că primul volum al seriei nu mi-a plăcut chiar foarte mult. Am citit pe repede înainte sărind multe paragrafe sau chiar pagini. N-aș putea spune precis de ce. Pur și simplu nu m-a prins tipul de descriere. Ce m-a convins să continui lectura a fost răspunsul unei membre într-un grup de Facebook care a scris într-un comentariu că volumul al doilea „e mai bombă”.

        Și într-adevăr chiar așa e. Spre deosebire de primul volum acesta chiar mi-a plăcut mult mai mult. Au mai fost câteva paragrafe pe care le-am citit pe repede înainte, dar mult mai puține. În rest numai de bine despre al doilea volum. Descrierea m-a ținut acolo, am simțit-o în toată măduva, cartea aceasta a fost mult mai bună comparativ cu prima din serie.

         „Iubito, te-am jucat la poker!” este despre lumea mafiei din București. Cât de groaznic poate să fie să fi soția unui dependent de jocuri de noroc?

    Într-o seară friguroasă Gabriel Pavel era pe cale să piardă totul. Cel mai temut șef al mafiei stă în fața lui la masa de joc. Îi luase chiar și haina de pe el, când îi dă soluția „salvatoare”.

    Dar e cu adevărat salvatoare? Sau mai degrabă e mai degrabă distrugătoare? E începutul sfârșitului pentru cei doi soți care au avut foarte multe suișuri și coborâșuri din cauza acestui viciu al lui Gabriel.

    Degeaba regretă apoi și o cheamă inapoi, făcând un mare tărăboi la poarta lui Antonio Toma. E prea târziu. O serie de evenimente se declanșează și el e pe cale să își piardă și viața. Și iată nimic bun nu poate ieși dintr-o partidă de poker la care ți-ai jucat soția.

    Lumea mafiei ni se deschide în fața ochilor. Cu toate toate detaliile și particularitățile ei. Pericolele sunt la tot pasul. Și mă întreb cum Clara Pavel nu vede asta. Este ea orbită de atracția pentru fermecătorul șef al mafiei?

    A doua carte a seriei, „Iubito, te-am jucat la poker! Revanșa„, a fost cea care mi-a plăcut cel mai mult. A fost chiaaar bombă! Parcă a avut mai mult suspans. A fost mai pe placul meu. Și chiar m-a transpus în lumea asta pe care o descrie cu succes.

    Este foarte interesant de văzut că ultimul roman al seriei se încheie într-un mod perfect. O ultimă partidă de poker și un final incendiar, cum nu te-ai fi așteptat.

    N-aș vrea să mai adaug prea multe detalii că să nu stric plăcerea cititorilor de a le descoperi.

    Vă doresc o zi frumoasă și la cât mai multe cărți bune citite!

    .