Nu mai știu exact câte zile sunt de când am împrumutat cartea asta, dar știu că mi-a plăcut. Duminică dimineață am citit ultimele pagini. Și nu pot trece mai departe fără să-mi las aici așternute impresiile.
Am trecut repede peste părțile de viață cotidiană ale celor doi protagoniști, Maria și Matei. Am citit cu deosebită plăcere fragmentele din jurnal Elvirei care aduceau aminte de trăirile acesteia în timpurile de mult trecute și de întâlnirile ei cu Iani, țiganul din șatră.
Deosebită plăcere mi-au făcut și visele și tot ce a ținut de domeniul fantasticului. Parcă lucrurile de zi cu zi nu le-am citit cu aceași plăcere ca pe acestea. Ca tot ce a însemnat incursiunea în lumea fantasticului.
Irina. Irina, e un personaj care m-a ținut puțin în așteptare. Așteptam tot mereu să aflu că ea e cea care era mână cu Sofia. Și nu am reușit să înțeleg de ce mama ei a făcut magie neagră pentru a o sprijini pe malefica vrăjitoare. Și asta după ce o viață întreagă a judecat-o pe mama Mariei.
Încă un fapt foarte ciudat este felul în care șatra cu toți țiganii ei au revenit la viață în vremea prezentă, Matei fiind astfel contemporan cu strămoșul său Iani. Asta în timp ce Elvira și-a găsit liniștea și s-a ridicat la cer.
Acestea sunt impresiile mele legate de acest roman
În timp ce scriu aceste rânduri mă gândesc deja la al doilea volum din această serie la al cărui al patrulea capitol sunt deja. Căci chiar nu am avut deloc răbdare și am început deja lectura.
dinsufletulmeu 