Etichetă: carte polițistă

  • Fata din Brooklyn Impresii

    Fata din Brooklyn Impresii

    As vrea să dedic câteva rânduri unei cărți pe care am citit-o de curând. Nu am dus-o înapoi încă căci am vrut să să fiu sigură că reușesc să să-mi notez câteva idei și despre ea. Cum era să o uit pe aceasta a cărei acțiune m-a tinut mereu în priză.

    Au avut dreptate cei care au spus că e puțin un roman polițist,  puțin un thriller.

    Un pic îmi pare cam rău că am citit-o prea repede, un pic îmi părea rău când o lăsăm din mână.

    Când am ales-o din bibliotecă am ales-o fiindcă ceva m-a intrigat. Nu doar silueta întunecată de pe copertă ci și umbra un mare oraș aflată pe fundal, adăugând la asta și titlul cărții „Fata din Brooklyn”.

    Dar vreau să vă spun că nu mă așteptam la așa ceva de la cartea asta. Nu mă așteptam că să fie un roman jumătate thriller, jumătate polițist.

    Iată ce spune Musso despre cărțile sale:

    ,,Într-un thriller, cel mai mult îmi place nu atât
    acţiunea, chiar dacă ea e cea care imprimă ritmul
    povestirii, cât psihologia. În cărțile mele, cele mai
    tulburătoare evenimente sunt, în primul rând,
    de ordin intim, avându-și originea în motivaţiile
    personajelor, în spaimele şi în aspirațiile lor secrete.”
    Guillaume Musso

    Interesantă această idee a autorului, această viziune a lui către romanele pe care le scrie. Și cum ne putem da seama că interesul său se îndreaptă nu atât către acțiunea romanului, ci către trăirile și motivațiile personajelor pe care le construiește.

       Dar iată că m-am lungit cu vorba și eu despre carte nu v-am spus nimic.

        Această tânără doctoriță pe care o cheamă Anna, deși nu acesta nu e numele ei, dispare.  Viitorul soț o caută disperat. Oare ce i s-a întâmplat? Ce secrete ascunde Anna Becker? Cine a răpit-o și de ce? Sunt multe întrebări de pus.

          Noroc că cei care scormonesc rahatul pentru a o găsi știu cu ce se mănâncă o investigație.

          Scriitorul (logodnicul) și polițistul (prietenul acestuia) fac treabă bună și ajung din Franța până dincolo de ocean unde într-un cartier din New York își are originile aceasta.

       Se pare că Ana Becker, pe numele ei adevărat, Claire Carlyle, a fost victima lui Heinz Kieffer în urmă cu 10 ani. Acesta răpea fete tinere, adolescente. Și  a fost găsit carbonizat, ars de viu împreună cu victimele sale în proprietatea pe care o deținea. Nu se știe cum Claire/Ana a supraviețuit, dar se pare că această fată a trăit toată viața în incognito ascunzându-se nu se știe de ce.

    Lucrurile se complică și încep să devină periculoase atunci când află că mama fetei a murit la puțin timp de la dispariția sa în circumstanțe cel puțin suspecte. Plus că în jurul ei se succed evenimente bătătoare la ochi pentru cei doi bărbați

    Mi-a plăcut cartea asta desigur. Cu toate că mie una câteva chestiuțe mi s-a părut că se prea legau, dar asta-i strict opinia mea.

    Mi-ar fi plăcut ca poate întâmplarea din Franța petrecută cu zece ani în urmă să aibă cumva legătură cu răpirea din prezent. Că maniacul care  răpea fete să fi avut cumva legătură cu întâmplările din ziare din perioada  aceași petrecute în America. Firul narativ pare oarecum interesant, dar pentru mine, ei bine, aș fi vrut mai mult.

    Este interesantă, că să zic așa dacă vrei un roman un pic polițist care să fie ușor de citit și să nu-ți dea prea mult de cap.

    Desigur este oricum altfel decât cea anterioară care m-a plictisit groaznic. Această carte mi-a plăcut. Mi s-a părut  bunicică.

    Și mi-am pus în gând să mai încerce carte de același autor. Dincolo de toate criticile cartea a fost interesantă și vreau să-i mai dau o șansă acestui autor.

    În încheiere aș dori să împărtășesc cu voi un gând. Cred că ar trebui să ne ținem aproape copiii, fie ei fete sau băieți, căci iată câte rele se pot întâmpla, câte nenorociri se întâmplă în lume. E bine să avem grijă, ferească Dumnezeu de așa ceva, e groaznic. Maniaci care răpesc copii sau tineri nu există doar in cărți din nefericire, ar fi bine dacă ar fi așa. Aveți grijă de voi și de copiii voștri. Vă îmbrățișez.

  • Cântecul sirenei • Andre Lay  ■ Roman polițist

    Cântecul sirenei • Andre Lay ■ Roman polițist

    Roman polițist

    Ceea ce mi-a atras atenția asupra acestei cărți a fost modul de a scrie al autorului. Chiar nu ma așteptăm ca acesta sa fie un roman polițist.

    Nu am observat înscrisul „COLECȚIA POLIȚISTĂ” de pe coperta cărții decât atunci când am ajuns acasă.

    Cum spuneam ceea ce m-a atras asupra acestei cărți a fost că deschizând cartea la prima pagină și citind câteva cuvinte, poate un rând sau două, mi-a plăcut modul în care erau scrise.

    Și într-adevăr, cu greu găsesc câte o carte care să-mi placă modul de exprimare al scriitorului. Care să nu fie doar o înșiruire de idei și de fapte. Să fie ceva mai mult. Și aici chiar era vorba de asta. Cel puțin pentru mine sigur măcar începutul a fost astfel.

    Apoi m-am pierdut în poveste și n-am mai observat așa mult stilul scriitorului, dar dacă nu m-a zgâriat pe creier precum mi s-a întâmplat cu alte cărți eu zic că-i bine.

    Deci, despre ce e vorba aici? Un artist trecut ușor de patruzeci de ani cu o soție frumoasă și iubitoare. În carieră-i merge bine, cu soția se înțelege de minune. O viață de invidiat, ai zice că nu-i lipsește nimic. Dar, ….,

    El nu e mulțumit, simte că-i lipsește ceva. Apare tânără aceasta, copila, de-abia întrată în adolescență, care fără să vrea și fără să știe ii devine muză artistului.

    Apoi devine mai mult. Ea e tânără și frumoasa, el e matur și fermecător într-un mod în care doar artiștii, se pare, pot fi.

    Pe măsură ce înaintam cu lectura mă întrebam oare cine o s-o pățească, să moară zic, adică.

    Roman polițist am zis, nu? Asta înseamnă întotdeauna crimă, corect? Sau nu?

    Ei bine, se pare că întrebările mele și-au găsit răspunsul undeva pe la pagina 80 unde am aflat că urmarea acestor întâlniri clandestine e o sarcină. Fata a rămas însărcinată. Apoi moare, el nu a dorit să se întâmple asta. Dar cine l-ar crede pe el?

    Iată de aici începe suspansul. Încercând să ascundă cadavrul e cuprins de boală. De-abia se poate tine pe picioare, soția vrea să stea cu el ca să-l îngrijească, polițiștii mișună peste tot în căutarea fetei, iar el caută să ascundă adevărul.

    Dacă va reuși ori nu, află tu citind cartea. Mie mi-a plăcut. E un roman subțirel, care se citește ușor. Doar vreo 150 de pagini, am trecut prin el în câteva zile.

    Ceea ce nu am reușit să înțeleg a fost imaginea de pe copertă și într-o oarecare măsură nici titlul nu-l înțeleg chiar bine. Deși poate ….