Etichetă: Căsătoriți şi Îngâmfați

Bridget Jones este o tânără cu o viață care a intrat în impas pentru că se apropie de vârsta de 30 de ani şi nu are un iubit.
Locuieşte singură în apartamentul ei din Londra şi se întâlneşte des cu prietenele ei Jude şi Sharon, colege de suferință în aceleaşi probleme: celibatul sau în orice caz bărbații care fug de obligații.

Daniel Cleaver este şeful ei şi o uimeşte faptul că acesta practică glume prin intermediul unor mesaje pe tema fustei, spune el „inexistentă” sau „bolnavă”. Adevărul este că Daniel o place, dar atunci când se hotărăşte la ceva decât nişte mesaje glumețe, Bridget află că tot ce vrea acesta este doar o aventură.
Colac peste pupăză toată lumea de la prietenii „Căsătoriți şi Îngâmfați” la părinți, la unchi şi chiar şi o amică super nesuferită o pistonează cu aceleaşi întrebări: „cum mai stai cu amorul?”. Ceea ce este absolut jenant şi deranjant pentru ea.

Silueta ei îi pare deasemea dezgustătoare şi de aceea îşi verifică constant caloriile ingerate, cu toate că este absolut incapabilă de a se ține de o dietă. Ca să nu mai vorbim de mersul la sală că deja suntem pe Everest. Hahaha.
De altfel este constant cu capul în nori şi probabil l-ar pierde şi pe acesta dacă nu l-ar avea legat de umeri.

Pe când citeam prima carte din „Jurnalul lui Bridget Jones” mă gândeam că pur şi simplu nu o înțeleg. Este cu siguranță adevărat că avem nevoie de un suflet pereche care să ne fie alături la bine şi la rău. Să ne iubească şi să ne drăgălăşească, căci noi femeile suntem în esență romantice incurabile şi mare doritoare de tandrețe şi iubire, dar … Şi e un mare daaar, …. Să nu faci greşeala să crezi că atunci când eşti căsătorit sau ai un partener viața ta este neapărat minunată şi eşti sau vei fi aşa de fericit. Aha vezi să nu. Din poziția mea de „soție” (nu suntem căsătoriți, dar locuim împreună) şi mamă a doi copii pot să spun că viața în doi nu-i chiar aşa de grozavă cum ți-ai putea închipui. Ci uneori te-ai putea simți tot aşa de singură şi poate mult mai nefericită decât dacă ai fi cu adevărat singură.
În situația în care sunt eu acum să ai un serviciu şi apartamentul tău propriu într-un mare oraş cum e Londra mi se pare minunat. Dar este adevărat că nu ne mulțumim niciodată cu ce avem ci vrem cu totul altceva.

Oare este adevărat ceea ce se spune că din ceea ce citeşti înveți mereu ceva.
Din „Jurnalul lui Bridget Jones II” am învățat că degeaba stai şi te vaiți că viața nu-ți merge bine dacă nu-ți mişti posteriorul din loc şi nu te mişti defel ca să faci ceva pentru a-ți vedea visele îndeplinite.

Cred că puțin mă asemăn într-un oarecare fel cu Bridget în sensul că nu sunt mulțumită de viața mea. Deloc. Şi nici ea nu e. Absolut.
Dar nici nu face nimic în legătură cu asta. Este dezordonată şi dezorganizată. Este mereu în întârziere. Nu a ajuns niciodată la timp la noul serviciu în televiziune. Ca să numai zic de faptul că fiecare sarcină ce i-a fost dată de şeful ei, Richard Finch, a eşuat lamentabil. În fine poate are şi un pic de ghinion cât şi un şef complet idiot. Dar, cred că mă înțelegeți ce spun, când zic că ar putea şi ea să-şi dea silința cât de puțin.

Ce ziceam mai înainte că din ceea ce citim putem cu siguranță învăța ceva? Ei bine în timp ce citeam am avut o revelație. Eu nu fac nimic. Absolut nimic pentru a-mi schimba viața. Înțelegeți ce spun? Mă lamentez continuu că nu mi se întâmplă nimic bun. Îmi iubesc copiii binențeles, dar vreau mai mult. Abundență şi prosperitate. Un loc de muncă. Un salariu. Din păcate pe moment nu-i nimic disponibil care să se potrivească cu nevoile mele în materie de orar şi cu limitata mea experiență lucrativă. Dar asta nu înseamnă că eu nu pot face nimic între timp. Aşa că m-am hotărât să învăț limba engleză sau mai bine zis să îmi înbunătățesc puținele cunoştințe pe care le am deja. Şi să învăț să redactez un CV.

Dar în fine să nu ne îndepărtăm de la subiect şi anume viața lui Bridget Jones. Ei bine, viața ei amoroasă este de asemenea un dezastru. Ea şi prietenele ei urmăresc nişte reguli absurde citite prin fel şi fel de cărți de „psihologie aplicată” aşa cum o denumesc ele. Ceea ce le împiedică să se implice sută la sută în orice relație amoroasă. Regula de bază este „fugi până nu te răneşte”. Ceea ce le împiedică să trăiască din plin orice şi să îşi asume riscuri.
Dar în cele din urmă totul este bine ceea ce se termină cu bine, nu-i aşa. Ca în orice poveste cu final pozitiv, chiar şi ceea mai negativistă dintre ele, Sharon, îşi găseşte perechea. Iar cealaltă prietenă bună se căsătoreşte.

Cât despre Bridget, după multe peripeții prin țări străine şi o scădere în greutate considerabilă datorată şederii la închisoare a rămas tot aceaşi cu capul în nori şi fără niciun chef de a face chestii plictisitoare cum ar fi scrierea şi trimiterea felicitărilor de Crăciun. Dar prezența a una sau două sticle de vin a făcut să crească cheful ei de scris precum şi al meu de râs.

„— Ei, haide, a surâs Mark. Toată lumea o să-şi dea seama că erai criţă. E chiar amuzant.”

Mark , Mark Darci, este chiar jumătatea ei cea mai bună şi este un avocat de succes, divorțat, bogat şi frumos. Tot ce şi-ar putea dori o fată mai mult şi el o iubeşte chiar pe Bridget. În sfârşit.