Am fost într-o vineri cu copiii la film. De fapt trebuia să meargă cu taică-su, dar din nefericire n-a mai putut. Nefericire sau fericire, hmm, asta rămâne de văzut… Căci până la urmă i-am dus eu. Am avut ceva probleme să mai găsesc Vrăjitoarele partea II-a în cinematografe. Dar l-am găsit până la urmă în 3D. Nu-i așa că e minunat cum s-au așezat lucrurile, nu doar am vizionat cu ei filmul, dar am mers împreună prima dată la un film 3D.
Am atâtea de povestit despre această experiență, care a fost minunată. Dincolo de faptul că senzorial un film 3 D e mult mai imersiv decât unul 2D, eu aș vrea să vorbesc despre unele momente din film și despre personaje. Ca întotdeauna voi scrie despre ce m-a impresionat, unde m-am regăsit.
Primul moment pe care l-am trăit cu intensitate și despre care vreau să vă spun și vouă s-a petrecut cam la începutul filmului. O avem în fața ochilor pe micuța Glenda. Și dorința ei de a fi magică, sau poate era teama de a nu fi destul de specială. Am văzut-o. Am simțit atât de profund acea lipsă a copilei. Am văzut-o în ochii ei.
M-am regăsit în cele două personaje feminine contrastante: în Glinda, dar și în Elphaba.
Elphaba, cea căreia oamenii i-au pus eticheta de vrăjitoare rea, acea despre care se spun lucruri îngrozitoare. Se spun atât de multe lucruri rele și atât de puține bune. Astfel încât ea însăși ajunge să creadă…
Nu crede despre ea că e frumoasă. Că ar avea ceva bun în ea, că merită să fie iubită. Oooo, doamne cât de mult mă regăsesc. Mă recunosc, parcă ar fi Maria preadolescenta. Azi am depășit acel punct din viața mea, dar a fost un timp…
Azi mă văd frumoasă, dar a fost o vreme când pentru lume cât și pentru mine eram ca Elphaba.
M-am regăsit și în Glinda. Fata bună. Prea bună. Am fost bună. Prea bună.
Glinda, fata cea bună își descoperă puterea în sacrificiul Elphabei. „Au nevoie de cineva să fie rea ca poți să fii tu bună. ”
Fata bună își descoperă puterea. Eu îmi descopăr puterea.
Acest film magic, un film care poate fi considerat pentru copii, a atins în mine ceva. Cântecul pe care acestea două îl cântă împreună „For good” vorbește despre schimbarea pe care o persoană o poate lăsa în tine chiar dacă nu e sortit să rămână.
În suflet m-a atins acest cântec. Știu și eu o persoană care a însemnat schimbare. În mine. Definitiv. Ireversibil. O lecție pentru viață. Atât.
Am încheiat ziua cu o fotografie. Acest superb brad de Crăciun cu noul meu telefon. Uneori în viață lucrurile se întâmplă cu un scop, cele pe care azi le considerăm rele, negative se întâmplă să deschidă o ușă către ceva mai bun.
Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost posibilă de la început ieșirea la film cu tatăl lor. Nu am fi mers la film 3D pentru prima oară. Nu am fi văzut acest brad frumos. Eu nu aș fi scris acest articol. Eu nu aș fi avut această experiență cu ei.
Sunt recunoscătoare întâmplărilor vieții….
dinsufletulmeu 