Un lucru de care mi-e teamă în viața mea sunt eu. Că nu mă cunosc și că nu știu ce vreau.
O idee îndepărtată în gândurile și în iluziile mele este o viață, o casă în care să fiu liberă. Să nu fiu judecată și criticată. Să fiu înțeleasă și iubită. Apreciată.
Îmi e teamă și mă ascund de dorințele din sufletul meu căci nu știu cum să le aduc la suprafață. M-am obijnuit așa și mi-e greu să mă rup, să mă dezlipesc.
Îmi iubesc copiii și vreau să pentru ei cea mai bună mamă ce pot eu fi.
Am crezut că trebuie să mă schimb în vreun fel și în scopul acesta am tot citit la cărți, dar nu am reușit nimic. Unele le-am citit până la final dar fără a le pune în practică. Din altele am citit idei pe care le-am folosit doar o perioadă până mi-am pierdut motivația. Pe altele le-am început cu ideea de a pune în practica dar nu am ajuns nici la jumatatea cărții cu cititul.
Să învăț iubirea de sine ar trebui să fie un obiectiv important pe anul acesta. Oare îl voi pune în aplicare?
Iubirea de sine și vizualizarea pozitivă.
Iubirea. Dar și tăcerea. Tăcerea face cât o mie de cuvinte. Tăcerea vorbelor, dar și a gândurilor. A gândurilor inutile consumatoare de energie. Oare ar putea vreodata cineva sa îi puna stop minții, să le pună stop gândurilor?
Sunt obijnuită să vorbesc prea mult cu persoanele care nu mă apreciază. Să pierd timpul cu persoanele sau cu lucruri care nu sunt necesare sufletului meu.
Uneori tăcerea este mult mai utilă decât o mie de vorbe. De ce nu pot să tac? De-aș putea învăța și eu această lecție. De-aș putea învăța să mă concentrez doar asuprea lucrurilor importante.
Copiii mei sunt importanți, ideile mele sunt importante, să fac lucrurile cum îmi place și consider, să fiu eu însămi e important. Să îmi scriu gândurile aici e important, dar și să reușesc să găsesc drumul înapoi spre mine însămi, spre cine sunt eu cu adevărat. Spre ce contează cel mai mult pentru mine în acest moment și în acest an.
De o vreme încoa însă nu prea mai știu nimic. Și mă simt așa de mică într-o lume așa de mare. Și planuri ca să îmi fac parcă nu-mi arde, pe termen lung măcar, căci nu știu unde mă va duce viața.
Și totuși îmi doresc să citesc. E important. E ceva ce mă face să mă simt bine. Plăcerea lecturii mi s-a aprins din nou după atâta vreme.
Din fericire am descoperit un site de unde poți descărca gratis cărți. Se numește 101books și cu toate că știu de el de ceva vreme nu prea l-am folosit pentru altceva decât lecturile motivaționale care nu prea mi-au fost de vreun folos.
Mi-am descărcat deja vreo câteva titluri în telefon și citesc printre picături câte puțin dimineața la cafea sau când dorm cei mici.
Acum nu știu ce m-o aștepta în acest an nou și nu știu nici dacă voi reuși să-mi scot la suprafață dorințele cele mai ascunse…..
Sper să am puterea să fac ceva bun pentru mine.
dinsufletulmeu 