Etichetă: Fiona Valpy

  • Secretul ciocârliei, de Fiona Valpy

    Secretul ciocârliei, de Fiona Valpy

      Îmi place foarte mult că atunci când citesc care au subiecte legate de istorie înțeleg altfel tot ceea ce am învățat și la școală. Noțiuni precum „Aliații” sau „Puterie Axei” pică altfel după ce am citit această carte, pentru că mi-a stârnit interesul. Am vrut să aflu mai multe,  mereu vreau să aflu mai multe. Cititul așa funcționează pentru mine. Îmi place, mă întristează sau mă bucură povestea care mi se spune între acele pagini,  dar pe lângă asta mereu mi se stârnește o curiozitate de a afla mai multe despre contextul istoric,  despre locuri, despre cultură, etc.

       Secretul ciocârliei,  este un roman în care acțiunea se petrece în două perioade temporale diferite alternante. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial un mic lac din Scoția devine bază pentru navele militare. Viața localnicilor, deja perturbată oricum de războiul care le dusese toți tinerii departe de casă, este dată peste cap și mai mult.

    Împletindu-se cu tumultul epocii, povestea de dragoste dintre Flora, fiica ingrijitorului, și Alec, fiul potrietarului de moșie, Lord Charles, prinde avânt. Aceștia speră ca toate cele prin care trec în acele zile să anuleze diferențele de clasă socială dintre ei. Dar Lord Charles nu este de aceeași părere. El se manifestă cu aroganță și cu răutate față de Flora pentru că dorește să nu aibă nimic de a face cu ea.

       N-am putea spune cu exactitate dacă războiul le-a făcut un bine că a tăiat măcar parțial distanțele dintre ei. Sau un rău prin pericolele la care se expunea, și el la fel ca o mulțime de alți tineri implicați în această luptă. Convoaiele arctice care s-au format începând din luna august a anului 1941 au reprezentat un drum atât de dificil și atât de încărcat emoțional negativ. Pericolul era imens, chiar au pierdut unele vase, și mulți oameni au murit.  Fiona Valpy descrie atât de bine, printre pagini, printre rânduri am fost cu ei, am înțeles prin ce au trecut, mi-a transmis atât de multă emoție încât căutarea ulterioară de mai multe informații pe subiect nu a făcut decât să îmi confirme ceea ce a transmis aici.

       Peste tot pe glob femeile s-au implicat în efortul de război astfel și Flora împreună cu cele două prietene ale ei, Mairi și Bridie, au învățat să conducă ambulanțe și camioane pentru a transfera soldații dintr-un punct în altul, au croșetat și s-au îngrijit de copilașii evacuați din Londra. Mairi și Bridie și-au găsit drăguți printre soldații americani veniți în ajutorul Marii Britanii pe vasele Liberty.

       În alternanță cu perioada dură a anilor acelora Lexie, la distanță de cel puțin 30 de ani se zbate cu o situație care i-a pus capăt visurilor ei de fi cântăreață și actriță de teatru la Londra. Tocmai când cariera ei era în plină ascensiune, avusese două roluri principale, se întâmplă să rămână însărcinată. „Fericitul” tată refuză responsabilitatea, iar ea se vede singură în fața a unui așa mare impas. Colac peste pupăză sarcina îi afectează corzile vocale și nu mai poate canta. Atunci se vede nevoită să se întoarcă în Aultbea, satul natal.

         Cele două perioade temporale se împletesc alternându-se, în timp ce aflăm împreună cu Lexie de povestea de dragoste dintre Flora și Alec. Multe dintre acele detalii i-au fost ascunse lui Lexie căci mamei ei nu i-a plăcut sa vorbească. Acum sarcina le revine celor două prietene dragi Florei sa-i dezvăluie ceea ce mama nu i-a povestit cât a trăit.

       Finalul este unul fericit pentru Lexie, în sfârșit acasă cu oameni dragi în jurul ei. Și-a regăsit căminul și satul de care ai nevoie pentru a crește un copil s-a adunat în jurul ei.

  • „Darul croitoresei”, o lectură revelatoare de mărțișor

    „Darul croitoresei”, o lectură revelatoare de mărțișor

    Ne aflăm la începutul lunii martie, perioadă a lunii în care sărbătorim femeia. Iată această carte pe care am terminat-o de curând este dedicată femeilor puternice dintr-o perioadă neagră a istoriei secolului trecut.

    „Darul croitoresei” m-a fascinat de la prima pagină.

    Nu este prima carte care a fost scrisă pe acest subiect, dar este o carte pe care eu am citit-o cu mare atenție la detalii. E una din cărțile care m-au împins să aflu mai multe despre istorie, geografie, monumente sau muzee….

    Am făcut căutări pe Google pe seama a diverse teme care m-au nelămurit. Orice informație este la doar un click distanță.

      Începutul anilor 40 ai secolului trecut au fost o grea piatră de încercare pentru locuitorii Franței și nu numai. Cucerirea Naziștilor asupra Europei s-a dovedit a fi de o cruzime înfiorătoare.

    „Darul croitoresei” relatează încercarea  lui Harriet de a afla cât mai  multe despre originile ei franțuzești.  Ceea ce o aduce la Paris este o poză, singura legătură a ei cu trecutul. În fotografie zâmbesc trei tinere încântătoare. În spatele lor se  vede clădirea Delavigne, Couturier, casa de modă haute couture. Pe cealaltă parte a fotografiei sunt scrise trei nume „Claire, Vivienne, Mireille” și cuvintele „Paris, mai 1940”. Una din cele trei fete este chiar bunica lui Harriet.

    Claire, era  croitoreasă în Parisul anilor ’40. Asuprirea Franței de către cucerirea Nazistă aduce nesiguranță pentru toți. Toate visele i s-au năruit lui Claire, care și-ar fi  dorit o viață de frumoasă în încântătorul și strălucitorul Paris. În schimb are parte de foamete, de frig și de dezamăgiri. Și ce discrepanță între toate acestea suferite de muncitori și scumpele materiale din care erau realizate rochiile la care lucrau cu atâta migală croitoresele.

    Claire nu este singură, cu ea sunt prietenele ei, Mirreile și Viviane. Toate trei erau croitorese la Delavigne Couturier.

    Ce diferență mare este între curajul și hotărârea lui Mirreile și teama inițială de a se implica a lui Claire. În cele din urmă o dezamăgire amoroasă o face pe tânăra croitoreasă să vrea să colaboreze împreună cu prietena sa la misiunea Rezistenței franceze.

    Citind această carte mi-am pus întrebarea oare eu aș fi avut acel curaj nebun de face ce au făcut ele?

    „Darul croitoresei” este o carte care ne vorbește despre război și nesiguranță, despre curaj și despre riscuri asumate pentru un ideal măreț. Libertatea. Siguranța. Pacea. La asta visau și spre asta năzuiau cu toții. Femei puternice în timpurile acelea periculoase au făcut eliberarea posibilă, chiar cu prețul vieții lor.

    Romanul ne poartă pe rând între Parisul zilelor noastre (2017)  și cel al anilor ’40;
    Agitația interioară a lui Harriet produsă de moartea mamei ei care și-a luat viața când ea era încă un copil are legătură cu drama războiului trăită de bunica ei Claire.
    Suferința poate fi moștenita? Se pare că unii cercetători cred că da.

    Îmi aduc eu oare vreodată să fiu recunoscătoare pentru ce am? Pace, libertate!
    Să citim, să învățăm să ținem ochii deschiși că niciodată să nu mai lăsăm asta să se întâmple!

    Cum se leagă mereu una de alta zilele astea de când citesc această carte tot întâlnesc pe internet pe unde umblu oameni care vorbesc despre acest subiect al războiului, evreilor uciși în lagăre, al partidelor din zilele noastre care au anumite similarități cu ce au avut ca propagandă socialiștii și naționaliștii din timpul acela.  Ce înseamnă asta? Nu degeaba ni se spune luați aminte să nu mai lăsați asta să se întâmple niciodată.