Am ales această carte din biblioteca de unde împrumut frecvent pentru că m-a atras imaginea de pe copertă care îmi sugera India. Lumea aceea mereu m-a fascinat, „țara amurgurilor de șofran și a căldurii toride” a fost dintotdeauna o lume a miturilor și misticismului aș zice. Și asta e ceva ce îmi place.
Aceasta mi-a plăcut și nu mi-a plăcut.
Mi-a plăcut misterul. Felul în care au murit cele 5 soții nu părea să aibă ceva ieșit din comun. Nimic în afară de faptul că s-au întâmplat în aceași luna, luna martie. Ar mai fi câteva detalii care pentru ochii comandantului Joseph Sandilands, de la Poliția Metropolitană, par că să creeze o legătură între cele cinci decese. Cartea aceasta m-a făcut curioasă și mă prindea miezul nopții cu ea în brațe și numai somnul mă putea desprinde dintre paginile ei.
Ce nu mi-a plăcut sau nu mi se părea neapărat necesar a fost idila dintre Sandilands și Nancy Drummond, soția magistratului din regiunea unde comandantul de la Poliția Metropolitană ancheta morțile misterioase. Într-adevăr că în momentul în care Guvernatorul Bengalului i-a prezent-o pe aceasta ca nepoată a sa lui Joseph Sandilands i-a trecut prin minte că ar „putea ieși ceva nostim”, dar nu cred că o soție care își iubește și își respectă soțul așa cum spune ea s-ar arunca în brațele primului venit.
Lăsând asta la o parte, cartea „Ultimul trandafir din Cașmir” m-a captivat în universul Indiei cu credințele supranaturale și convingerile ieșite din comun pentru noi europeni care gândim altfel. Titlul îi este dat datorită buchetelor de trandafiri care în fiecare an în luna martie erau așezate pe mormintele soțiilor decedate. Numele florilor era „Trandafirii din Cașmir”, dar i se mai spuneau și „trandafirii sângerii”.
Etichetă: India
-

Copiii din miez de noapte. Impresii.
Aceasta este o carte pe cât de grea de citit și de lentă pe cât de interesantă. Mi-a luat ceva timp să o termin. Dar a meritat.
Plină de detalii despre realitatea vremii. Politica și realitatea societății acelor timpuri. India la înființarea ei ca stat este cadrul în care se desfășoară viața micului nostru protagonist. India. India la vremea lui Indira Ghandi. „Indira e India. India e Indira”.
Indira este cea vinovată în opinia naratorului personaj de toate relele care i s-au întâmplat lui și copiilor de la miezul nopții.
Cine sunt de fapt acești copi? Sunt copiii care s-au născut la aceași dată la care a luat ființă noul stat. Naratorul personaj vede nașterea lui ca fiind strâns legată de nașterea Indiei. Și pe el ca fiind strâns legat de ceilalți copii.
Înainte ca boala care-i macină oasele să-i aducă sfârșitul e hotărât să ne spună toată povestea copiilor din miez de noapte, cum au început și cum au sfârșit.
Începutul romanului este situat în Kashmir, la vremea când bunicul său, care nu e bunicul său,avea 25. Totul a pornit de la un cearceaf găurit și cu o iubire înfiripată pe bucăți.
Am mers încet încet, pe urmele bunicului, apoi a tatălui și a mamei. Am citit, deși greoi uneori, doar câte o pagină două, alteori stăteam chiar și o oră și jumătate și de-abia terminam 10 pagini sau 15.
Îmi pare rău că nu am scris de mult, am fost plecată vreo două săptămâni . Dar cel mai rău îmi pare că nu am reușit să ajung la bibliotecă înainte de a pleca. Să fi avut eu o carte sau două cu mine în bagaj pe tren, și în restul zilelor inclusiv, ar fi fost super. Simt că am pierdut timp prețios. Cred că de acum nu voi mai avea așa mult timp pentru citit cum aș fi avut în astea două săptămâni.
