Tocmai am terminat de citit „Principesă și Monahie Domnița Ileana- Maica Alexandra”.
Urmează să încep „Sissi Împărăteasa Austriei”.
În ultima vreme sunt foarte mult atrasă de cărți care se inspiră din fapte reale, cum a fost și „Fetița din trenul orfanilor”, sau din istorie cum e cazul acestora două.
Citind mi se deschide apetitul de afla lucruri mai mult decât ar aș fi aflat vreodată dintr-un manual de istorie. Îmi amintesc că nu eram prea receptivă când eram elevă la lecții și nu îmi intra nimic în cap. Dar când am terminat cartea în care este descrisă viața principesei Ileana am realizat că privită dintr-o altă perspectivă istoria mă fascinează, îmi place.
Despre această carte pe care doar ce am terminat-o aș vrea să vorbesc azi. Trebuie să recunosc că nu auzisem pană acum de această principesă română. După cum am menționat deja, stau cam slab la capitolul istorie. Auzisem vag, sau poate am văzut un titlu într-un ziar sau revistă despre castelul Bran că ar fi intrat în posesia unor cetățeni ce după nume nu par a fi români, dar nu am avut ocazia atunci să aprofundez, să descopăr mai multe despre acest subiect.
Dar iată că am găsit viața întreagă a acestei sacrificate prințese a României între filele cărții scrise de autoarea americană Bec. Cooke. De la naștere sa în anul 1909 când i-a fost anunțată venirea pe lume prin 21 de salve de tun pe data de 5 ianuarie. Iubită de mamă și foarte apropiată atunci când era micuță de fratele mai mare, Carol (al II-lea), viitorul rege al României, prințesa crește liniștită în sânul familiei regale. Dar liniștea nu durează prea mult, în 1914 se declanșează Primul Război Mondial, iar în acelaș an moare Regele Carol I. Principele Ferdinand preia tronul, Romania intră în război doi ani mai târziu, de partea Angliei. Astfel după ce nemții bombardează Bucureștiul, familia regală se va refugia la Iași.
În decursul vieții ei a trecut prin multe încercări. M-a pus pe gânduri foarte tare faptul că nu a fost protejată emoțional de apariția războiului. În ziua de azi noi încercăm să îi ferim pe copii de toate relele, nu știu dacă facem rău sau facem bine. Dar totuși, vederea diferitelor situații dramatice din timpul acela a afectat-o având groaznice coșmaruri. Iar alimentația precară din anii copilăriei, în timpul Primului Război Mondial i-au creat o anemie ce i-a dat probleme tot restul vieții. Ceea ce dovedește că în țara noastră nici măcar regalitatea nu a fost scutită de greutățile acelor ani.
Mă întrebam în timp ce parcurgeam paginile acestei cărți oare mai există sau a existat altă familie regală astfel, o regină așa apropiată de popor? Mereu prezentă între soldații răniți, mereu la datorie. A dorit ca și copiii lor să învețe aceasta.
Regina Maria era de asemenea și foarte apropiată de Dumnezeu, mergea mereu la slujbă, și cu dânsa o luă și pe micuța Ileana. Astfel a sădit în inima principesei credința în cel de sus, și iubirea de aproapele nostru. Ceea ce a făcut mama sa, a continuat apoi fiica. Domnița Ileana și-a dedicat viața ajutorării celorlalți, chiar cu prețul vieții sale. Este descrisă că fiind o persoană bună, blândă, iubitoare, plină de tact și diplomație. A câștigat prieteni pretutindeni datorită firii ei de a fi.
Aș reciti oricând această carte. Mi-a plăcut foarte mult. Plină de informații interesante precum cea despre actualul palat Cotroceni, așezat pe locul unei vechi mănăstiri, a fost decorat după gustul și alegerea Reginei Maria. Acesteia nu i-au plăcut încăperile palatului regal din centrul orașului. Culmea este că palatul Cotroceni este menționat ca fiind situat la marginea Bucureștiului. Aș fi curioasă de cum arăta atunci harta capitalei, căci clar acum în zilele noastre acesta se află situat chiar în inima urbei.
Între paginile acestei cărți sunt menționate personalități ale epocii precum George Enescu sau Mărioara Ventura, oameni politici sau ai armatei.
Izgonită de două ori din țara pe care o iubea, îndepărtată de poporul pe care îl considera al ei a suferit îngrozitor. Totuși, nu s-a îndepărtat niciodată de credință. Drept dovadă stă faptul că mai târziu a ctitorit o mănăstire în Statele Unite ale Americii, acolo unde la vremea aceea asemenea locașuri de cult de rit ortodox nu existau.
După ani și ani de zile, în 1990 Dumnezeu i-a îndeplinit o ultimă dorință. Aceea de a se reîntoarce acasă. Fericirea de a calca din nou pe pământ românesc a fost posibilă după ce regimul comunist a căzut. În sfârșit poporul român s-a eliberat de asuprire și teroare.
Acestea au fost doar câteva gânduri firave asupra unei cărți ce mi-a plăcut. Cartea spune foarte bine povestea unei prințese care deși își are rădăcinile în alte țări a devenit o Principesă a României și a românilor atât prin naștere cât și prin creștere. Și-a iubit poporul până în ultima clipă de viață, gândul la oamenii de aici nu a părăsit-o niciodată. O carte între ale cărei pagini v-om regăsi experiența de viață a acesteia prin diferitele perioade în care Domnița, devenită la bătrânețe Maica Alexandra a trăit.
dinsufletulmeu 