O lectură care pornește promițător, dar alunecă spre absurd
Această carte mi s-a părut realmente absurdă.
Am luat-o de la bibliotecă intr-o zi când mă grăbeam. M-a convins descrierea de pe spate. Umor și romanticism și… alte alea…
Prima pagină de asemenea promitea, dar se pare că până la urmă nu prea mi-a plăcut. Am citit-o până la urmă fiindcă ăsta îmi e obiceiul. Să duc orice carte până la final. Cu mici excepții întotdeauna am făcut asta.
Într-adevăr că menționarea despre capră mi s-a părut dubioasă. Și ar fi trebuit să îmi dau seama de acolo că nu e ce trebuie. Dar m-a convins descrierea din față: „Un basm irezistibil de amuzant, de subtil, asezonat cu picanterii romantice.” Da, păi cui nu-i plac cărțile romantice, cui nu-i place o carte bună care să-l facă să râdă…. numai că n-a fost ce mă așteptam.
În loc am avut parte de o pasiune bizară. Basm, da, dar ciudat basm…. picanterii cel puțin dubioase.
Catâroaica menționată pe coperta din spate se îndrăgostește într-adevăr de un bărbat. Aceasta se crede femeie fatală. Mi s-a părut oripilant. Imaginea lui Arcadio Carnabuci, cere se afla în toiul unor acțiuni amoroase ce aveau a face cu vintrele acestui animal. O imagine pe care nu îți dorești să o vizualizezi.
Un roman plin de fantastic. Fantomele prind viață, iar bebelușii aripi. Animalele vorbesc, gândesc și simt ca oamenii. Pentru mine e clar prea mult.
Efectele vrăjii se aștern și peste plante șialte animale. O înșiruire de elemente de agricultură care o iau razna intr-un mod dubios: „oi albastre, măslini care susțin pe crengi pere, iepe care adăpeză porcii, verze cu fețe umane, vii în care cresc ciorchini de alune.”
„Dovezi ale unei profunde tulburări a echilibrului naturii.”
Când am reușit să termin această carte, m-am întrebat oare de ce am citit-o? Cum îmi pierd timpul cu toate prostiile de cărți?
dinsufletulmeu 