În primul rând trebuie să spun că această carte este una din acelea în care se găsesc povești banale de dragoste, banale și plictisitoare. Am ales-o pentru felul cum începea, descrierea de la început părea să sune bine. Iar titlul „Fascinația Vienei” mi s-au părut interesant pentru că doar ce citisem cartea „Sissi, împărăteasa Austriei”. M-am gândit, ce plăcere să continui cu o carte despre Viena sau a cărei acțiune se petrece pe străzile într-adevăr fascinante ale Vienei.
Însă cartea nu a fost la înălțimea așteptărilor, chiar dimpotrivă pot să spun că e una din acele cărți pe care regret că le-am ales.
Impresii legate de unele fragmente din carte
„era și mai incredibil că își pusese în cap să-l iubească neștiind nimic despre el.”
Nu-ți pui în cap să iubești pe cineva, se întâmplă pur și simplu.
„Până la urmă, se bucură că doctorul preferase să organizeze un picnic în loc să se ducă la restaurant.”
Normal!!!
Cine ar prefera în cazul unei plimbări prin pădure restaurantul în detrimentul picnicului în natură. Doctorul Charles Trescombe a dorit să le arate nepoatei și guvernantei sale pădurea vieneză.
„Voia să câștige unul din urșii din pluș care stăteau pe rafturi, dar nu avu noroc. Doctorul însă reuși să nimerească ținta și-i oferi jucăria, pe care ea o strânse în brațe.”
Doamne ferește, atât de plictisitor.
„-E foarte bine Cordelia ești aproape frumoasă.”
Auzi la ea „aproape frumoasă”, da’ ce ăsta-i compliment? Revoltător! Și mai enervant este faptul că ea a considerat acesta ca pe un „mare compliment”.
„-Am reflectat asupra situației tale, Cordelia. Sunt convinsă că te vei bucura să te întorci în sânul familiei tale.”
Spuse mama Eileenei fără nici un fel de fundament ca să creadă asta. Ce voia de fapt să spună era faptul că nu mai avea nevoie de ea. Punct!
„Henry (soțul) zicea că ar trebui să-ți dau o lună de preaviz, dar eu eram convinsă că te vei bucura să te întorci acasă.”
Tipic oamenilor bogați. Să nu le pese de fapt deloc de „servitori” și asta după ce îi folosesc pentru treburi care nu țin de atribuțiile lor.
Finalul m-a deranjat la fel de mult. Ar fi fost mult mai interesant dacă această tânără ar fi găsit o cale să se autodepășească prin ea însăși fără ajutorul unui bărbat.
Dar până la urmă finalul reconfirmă ideea de „cenușăreasă” care ne-a fost sugerată în primele pagini. Și iată că „prințesa” care de data asta nu și-a mai pierdut pantoful a fost salvată iar de „prinț” întruchipat în persoana doctorului Charles Trescombe, unchiul Eileenei. Acesta la final a luat-o casă la el pe Cordelia.
La final pot să mai adaug o ultimă părere despre această pierdere de vreme care a fost pentru mine „Fascinația Vienei” de Becca Slipper. O carte lejeră, ușor de citit pentru cine îi plac genul ăsta de romane care aduc mult a telenovelă unde protagonista este salvată de doctorul bogat. Eu însă m-am plictisit citind-o, o fost o dezamăgire, nimic fascinant nu a reieșit din paginile ei.
dinsufletulmeu 