Un roman care mi-a ridicat serioase semne de întrebare
Ceea ce se întâmplă zilele astea la noi în țară îmi amintește de „Ministerul iubirii” din cartea „1984”.
Am citit această carte recent și mi-a dat de gândit. în care erau prezente patru ministere care se ocupau cu exact opusul a ceea ce reprezenta numele lor.
„Ministerul Iubirii” se ocupa cu propagarea urii. „Ministerul Abundenței” se ocupa menținerea oamenilor cât mai săraci și flămânzi. „Ministerul Adevărului” se ocupa cu împrăștierea de minciuni pe care oamenii le luau drept adevăruri fără să se mai gândească. „Ministerul Păcii” se ocupa cu războiul.
Gânditul era interzis oricum și de ce să gândești de capul tău când poți accepta „adevărurile” care ți se servesc pe tavă. Și să vrei să faci altceva ar fi oricum prea periculos cu „Poliția Gândirii” pe urmele oricui ar fi dat și cel mai mic semn de răzvrătire.
Tot astfel un personaj bine cunoscut din peisajul nostru politic actual „vorbește” despre iubire, în timp ce în jurul lui nu face decâtsăalimeteze ura. E surprinzător cât de mult se aseamănă unele elemente din acest roman distopic al lui Orwell cu realitatea de azi.
Societatea din 1984 ia în seamă omul doar ca parte dintr-un întreg: „Partidul”. Omul nu contează ca individ. Omul nu contează!!
În interiorul acestei organizări, atât cei de la vârf, cât și cei de jos, par conștienți de lumea în care trăiesc într-o oarecare măsură. Și totuși mi se pare ireal, cum chiar ei însuși iau parte zilnic la ștergerea adevărului pe care apoi să îl și uite definitiv. O muncă pe care fiecare cetățean trebuie să o ducă cu sine însuși, ca să nu cumva să comită ceea ce aceștia numesc „crimăgând”.
Reguli absurde, ministere absurde! Un total control asupra vieții celorlalți, și mai mult asupra gândurilor! O societate distopică!
Conducătorul iubit, adulat, adorat, este FRATELE CEL MARE a cărei imagine apare peste tot cu mesajul Fratele cel mare te vede. O prevestire stranie a vremurilor noastre în care datorită avansului tehnologic ne este cunoscută aproape fiecare mișcare.
Winston Smith este personajul principal, prin ochii lui vedem noi lumea ciudată în care el trăiește. Acesta realizează intr-o oarecare măsură că ceva nu este ok. Își pune întrebări. Nu înțelege de ce se întâmplă toate lucrurile acelea. Ștergerea trecutului, rescrierea memoriei, totul pare greu de înțeles.
Winston iși dorește libertate, dar nu o va avea niciodată. Căci el este singur, împotriva tuturor. „Sistemul” este prea puternic pentru ca cineva să-l învingă.
E dubios.
O societate distopică împărțită în trei straturi, trei categorii de oameni.
Am ales să cumpăr această carte pentru că am tot auzit de ea. Și pentru în această perioadă tulbure, a fost menționată adesea, ca termen de comparație, ca o aducere aminte, ca un mod înspăimântător de a prefigura ceea ce ar putea veni.
Ei bine, cu toate că a fost scrisă în 1948, eu consider că are într-adevăr anumite elemente asemănătoare cu prezentul. Ceea ce drept să vă spun mi se pare uluitor.
dinsufletulmeu 