Etichetă: Susanna Tamaro

  • SUSANNA TAMARO MERGI UNDE TE POARTĂ INIMA

    SUSANNA TAMARO MERGI UNDE TE POARTĂ INIMA

    „Ai grijă de tine! De fiecare dată când, crescând, vei voi să schimbi erorile în dreptate, adu-ţi aminte că prima revoluţie de înfăptuit e cea din noi înşine, prima şi cea mai importantă.”

    În interiorul meu se află o dezordine de nedescris. Nelinişte şi nesiguranță. Tristețe şi amărăciune.

    Îmi doream să mai citesc ceva, dar care să nu presupună un prea mare efort de a îmi capta atenția.
    Şi am găsit-o. De la primele rânduri această carte mi-a bucurat inima.

    Rânduri aşternute într-un caiet. Un fel de jurnal. O specie de scrisoare. De la bunică pentru nepoata plecată în America.
    Gânduri, amintiri, introspecție. Suferință şi fericire. Emoții şi trăiri interioare.

    Am pătruns prin acest jurnal în copilăria bunicii şi a nepoatei. Şi în studenția mamei.
    Relația conflictuală a nepoatei cu bunica din perioada adolescenței şi după. Relația conflictuală a bunicii cu fiica ei, mama nepoatei.

    Bunica este bătrână. Bolnavă. Singură. Doar cu bătrânul câine, cu trandafirul, cu cireşul, cu nucul, grădina şi casa.
    Acest jurnal este scris pentru draga de nepoată plecată între cactuşi şi coioți.
    Care poate când se va întoarce nu o va mai găsi pe bunică. Poate.
    Dar va găsi cu siguranță jurnalul.

    Dezvăluiri şi secrete ascunse în sufletul bunicii se aştern precum o mărturisire înaintea morții.
    Înțepciune şi sfaturi prețioase.
    Minunată această carte de Susanna Tamaro, i-am devorat fiecare cuvințel.

    Iată mai jos câteva fragmente ce mi-au plăcut.

    „Gnothi seauton. …… Cunoaşte-te pe tine însuţi. ”

    „Să găseşti expediente când nu vrei să priveşti în tine însăţi este lucrul cel mai uşor din lume. O vină exterioară există întotdeauna, este nevoie de mult curaj să accepţi că vina – sau, mai bine zis, responsabilitatea – ne aparţine numai nouă. Şi totuşi, ţi-am spus-o, e singura condiţie ca să mergi înainte. Dacă viaţa este un drum, este un urcuş permanent.”

    „Unicul învăţător care există, unicul adevărat şi credibil este propria noastră conştiinţă,”

    „„Ce trebuie să faci ca să ai credinţă?”, l-am întrebat acolo, înăuntru. „Nu trebuie să faci nimic. Vine. O ai deja, dar orgoliul te împiedică să o admiţi, îţi pui prea multe întrebări, unde e simplu, complici. În realitate, ţi-e îngrozitor de teamă, asta-i tot. Nu te împotrivi şi ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla”.”

    „Sunt momente în care mi se pare că omul este doar un maimuţoi în voia instinctelor sale şi totuşi în măsură să manevreze maşini sofisticate şi din cale-afară de periculoase. ”

    „Ai grijă de tine! De fiecare dată când, crescând, vei voi să schimbi erorile în dreptate, adu-ţi aminte că prima revoluţie de înfăptuit e cea din noi înşine, prima şi cea mai importantă.”

    „Şi atunci când, după aceea, în faţa ta se vor deschide atâtea drumuri şi nu vei mai şti pe care să te duci, nu o apuca pe unul la întâmplare. Aşază-te şi aşteaptă. Respiră adânc, cu încredere, ca în ziua în care ai venit pe lume. Şi, fără a te lăsa distrasă de nimic, aşteaptă. Şi mai aşteaptă încă. Stai nemişcată în tăcere şi ascultă-ţi inima! Iar când ea o să-ţi vorbească, ridică-te şi mergi unde te poartă ea.”