M-am trezit în gând cu fraza asta: Timpul trece și nu ne întreabă. Îți amintești dragă prietenă că parcă mai ieri ne jucam în băltoace pe stradă? Acum am crescut și suntem părinți. Când mă gândesc că ca mâine v-om fi bunici.
Ce trece timpul! Off de-ar sta în loc. Da, de-ar sta în loc. Dar nu stă. El aleargă ca nebunul cu noi în plasa sa cu jucării, parcă ar fi un copil neastâmpărat.
Off, timpule mai stai și tu nu fi nebun , mai stai măcar o clipă. Ca să miros doi trandafiri și să-i iubesc un pic. Azi suntem mari, adulți am devenit, iar mâine n-om mai fi. Că timpul, el nu stă în loc, aleargă ca nebunul.
dinsufletulmeu 
Lasă un comentariu