Eliberează-te de mintea ta

Ai putea vreodată să te oprești din a gândi? Să spui stop doar pentru o clipă și să-ți eliberezi mintea de toate gândurile? Te-ai gândit vreodată că mintea ta te controlează? Sau crezi că tu îți controlezi mintea? Opreștete o clipă și observăți gândurile, nu le judeca doar observăle.
„Dumnezeul meu sau al nostru este singurul adevărat, iar Dumnezeul tău este fals” este o frază contestată în cartea ce o citesc acum. Sinceră să fiu în opinia mea și din câte am reușit să înțeleg în ce am citit până acum în cele câteva cărți de dezvoltare personală ce mi-au trecut pe sub ochi, de fapt Dumnezeu este unul singur pentru toți doar că fiecare avem un mod divers de al numi, de al vedea, de al percepe. Nu există un Dumnezeu fals și unul adevărat, cum nu prin diferitele rugăciuni, incantații sau ritualuri se îndeplinesc minuni ci prin faptul că un om crede în ele. Deci prin credința profundă și de nezdruncinat a oricui de orice religie.
De obicei ne rugăm și vorbim cu Dumnezeu în gândul nostru percepândul ca pe ceva extern, o putere extraordinară care se află deasupra noastră, undeva în ceruri, sau asemenea. În unele cărți am citit despre metode de meditație unde se spunea ceva gen ca să încercăm să luăm legătura cu eul nostru lăuntric. Aici în „Puterea prezentului” de Eckhart Tolle se vorbește despre cum Dumnezeu nu este în afara noastră ci mai degrabă înăuntru nostru și cum noi suntem una cu Ființa, ceea ce este doar un alt mod al autorului de al numi pe Dumnezeu.
„Într-o zi când se va întâmpla cutare sau cutare lucru mă voi simți împăcat sau fericit” ne spunem noi în gând mereu. Trăim mai mereu prin prisma trecutului sau a viitorui uitând complet să ne bucurăm de momentul prezent.

Pentru a ne apropia de Dumnezeu trebuie să ne eliberăm de mintea noastră. De gânditorul din sinea noastră. De gândurile noastre. Ați fi surprinși să vedeți că în clipa în care îți observi gândurile acestea se opresc brusc.
Mă întreb de câte ori nu vi s-a întâmplat ca să vă chinuiți să căutați un obiect sau poate răspunsul la vreo întrebare și orișicât ați fi căutat și ați fi încercat răspunsul a venit doar atunci când ați încetat să îl căutați și nu vă mai gândiți la asta. Nu știu vouă dacă vi s-a întâmplat, dar mie da.
Oare chiar să fie așa, să fie adevărat, mintea noastră ne este uneori dușman mai degrabă decât prieten?