Grădina uitată, Kate Morton

Prima carte începută pe anul acesta este „Grădina uitată” scrisă de Kate Morton. Este una din cărțile acelea pe care le-am descărcat demult în telefon. Am încercat în vreo două rânduri să o citesc, dar din vreun motiv anume nu m-a atras. Sunt foarte curioasă dacă aşa vi se întâmplă şi vouă. Mie mi se întâmplă adesea. Şi totuşi…

Şi totuşi anul acesta m-am încumetat să o citesc. E fantastică. Fenomenală. Pentru cei cărora le plac misterele.

În capitolele acestei cărți se împletesc, succedându-se treptat destinele a trei femei care au trăit în epoci diferite şi care au o legătură de rudenie pe care până la un punct o putem doar intui şi despre care aflăm treptat în timp ce savurăm paginile în care se ascund secrete la tot pasul.

E despre o familie veche ce şi-a căpătat rangul nobiliar pe spatele unor nefericiți cu mai multe secole în urmă şi pe care soarta se pare că a blestemat-o.
E despre o fetiță de patru ani singură pe un vapor cu direcția Australia.
O fetiță care peste ani descoperă că îşi are originile în Anglia. Ce descoperiri fantastice face peste ani şi ani?

Ce legătură are micuța singură cu un geamantanaş alb de copil găsită într-un port din Australia cu conacul Blackhurst din Cornwall, Anglia. Cine este doamna, numită Autoarea, ce o însoțeşte? Şi ce însemnătate au poveştile din cartea ilustrată ce se găseşte în bagajul mititel al copilei? Apoi şi desenele din ea îi sunt familiare şi ar vrea să ştie cum şi de ce.

Timpul trece, fetița creşte şi vălul uitării se lasă peste amintirile ei.

Peste ani îşi recapătă geamantanul alb ceea ce îi oferă un punct de plecare pentru a afla unde i se află originile, dar nu reuşeşte să ajungă la capătul investigației deoarece o nepoată, Cassandra, îi este lăsată în grijă. Astfel Nell, pe numele ei primit de la părinții ei adoptivi din Australia, îmbătrâneşte şi moare fără să ştie cine este ea cu adevărat. Dar lăsându-i nepoatei moştenire o căsuță pe stâncă, în Anglia şi un mister de rezolvat.
Şi aici începe aventura Cassandrei pe partea cealaltă a globului. Şi descoperirile ei uşor, uşor dau la iveală dovezi care o duc prima dată în eroare în ceea ce priveşte identitatea părinților adevărați ai bunicii ei, pentru ca la final să descopere că defapt adevărul este cu totul altul.
Un adevăr care o face să se simtă acasă în căsuța de pe stâncă şi în grădina ascunsă între ziduri.
Sinceră să fiu aceasta este genul de roman care îmi place cel mai mult. Plin de mister şi secrete. Te ține cu sufletul la gură în speranța de a descoperi cât mai multe şi mai curând. Te pune pe gânduri chiar şi atunci când ai alte treburi, încercând să pui cap la cap toate cele ce le ştii deja.

Sunt curioasă câți l-au citit deja şi ce impresie au avut.