Ultima carte citită este de fapt o serie de trei romane scrisă de o autoare finlandeza. Cele trei romane prezintă povestea unei adolescente pe nume Lumikki Andersson.
Cumva autoarea s-a inspirat și a reinterpretat basmul binecunoscut „Albă că zăpada”. Chiar numele personajului principal „Lumikki” semnifică „Albă că zăpada” in finlandeza, iar numele de familie, ce coincidență, este același ca al unui alt autor de basme. Încă un element ne mai duce cu gândul la povestea pentru copii și anume titlul fiecărei cărți în parte: „Roșu ca sângele”, „Alb ca zăpada”, „Negru ca abanosul”. Pornind de la fiecare titlu în parte afundându-ne în lectură vom descoperi o serie de elemente care se potrivesc culorii specifice din titlu. Asemenea unui erou din povesti Lumikki va întâmpina multe încurcături și pericole din care va reuși cu succes să iasă și să biruiască răul.
Dar ia să vedem cine este de fapt aceasta?
Lumikki e o adolescentă un pic atipică din Finlanda. Viața ei ia o întorsătură periculoasă atunci când descoperă în camera obscură a liceului bani pătați de sânge puși la uscat.
Pe tot parcursul celor trei romane are de a face cu amintiri adormite din copilăria ei îndepărtată. Aceste amintiri se leagă în toate cele trei cărți ale seriei și își au dezlegarea în ultimul din ele.
Cât de grozavă mi s-a părut cartea asta și cât de mult mi-a plăcut! E culmea că la primele pagini chiar mă întrebam oare de ce am luat-o de pe raft. Asta pentru că nu înțelegeam prea nimic. Dar, când am ajuns pe la capitolul al treilea mi-am dat seama că această carte merită citită.
Toate cărțile seriei „Albă-ca-zăpada” mi-au plăcut. Modul de a scrie al autoarei m-a captivat. Aventurile personajului principal Lumikki își găsesc mereu rezolvarea în felul ei determinat de a fi. Deviza ei a fost întotdeauna: „Nu te amesteca în treburi care nu te privesc”. Dar în fiecare din cele trei romane ajunge să facă fix pe dos.
„Roșu ca sângele” este numele primului roman al trilogiei. Roșu ca sângele pe care l-a vărsat Natalia Smirnova fiindcă a vrut să trădeze mafia. Roșu ca sângele de pe bancnotele pe care le găsește Lumikki în camera obscură a școlii. De aici și pană la a-și risca viața pentru o fata cu care nici măcar nu era prietenă chiar dacă erau colege de școală nu mai e decât un pas.
„Alb ca zăpada” este titlul celui de-al doilea roman din seria scrisă de autoarea finlandeză. În cel de-al doilea roman Lumikki se află la Praga pentru o vacanță binemeritată plină de calm și relaxare. Daaar, nu are parte de ea. Căci o fată pe nume Zelenka îi spune că este sora ei. Inițial nu prea știe ce să creadă, dar cum opțiunea de a-și întrebă tatăl este exclusă decide să se mai întâlnească cu ea de câteva ori pentru a afla mai multe. O sectă religioasă numită „Familia Albă” și o persoană însetată după știri puternice fac totul să se precipite și iată cum și aici eroina noastră cu nume de personaj de basm salvează ziua.
„Negru ca abanosul” este ultimul roman al seriei. Acesta pe lângă intriga lui propriu zisă care ne aduce un nebun fanatic în prim plan, are proprietatea de a dezlega toate misterele și la final o aduce într-un un punct în care eroina noastră este liniștită și calmă și nu se mai teme de nimic. În „Negru ca abanosul” un necunoscut îi trimite scrisori și o urmărește peste tot proclamându-se admiratorul ei absolut. Ne întrebăm împreună cu Lumikki pe tot parcursul lecturii cine să fie, cine să fie? Am ajuns la un moment dat când mă întrebam nu cumva o fi unul cei doi băieți de care era îndrăgostită? Sau vreun alt străin periculos? Dar de unde a apărut? Cine poate fi? Vom afla identitatea lui spre finalul romanului atunci când multe secrete vor fi dezvăluite.
„Un thriller pentru adolescenți.” Ei bine eu nu’s tocmai o adolescentă, asta dacă nu vreți să considerați vârstă de 35 de ani o adolescență prelungită 😅, dar aceste romane mi-au plăcut. M-au captivat. E ceva când un autor te poate face să crezi cu totul și să trăiești cu personajele. Atunci de-abia o carte e bună. Când trăiești și simți în lumea lor, a personajelor.
dinsufletulmeu 
Lasă un comentariu