„Ultimul trandafir din Cașmir” de Barbara Cleverly

Am ales această carte din biblioteca de unde împrumut frecvent pentru că m-a atras imaginea de pe copertă care îmi sugera India. Lumea aceea mereu m-a fascinat, „țara amurgurilor de șofran și a căldurii toride” a fost dintotdeauna o lume a miturilor și misticismului aș zice. Și asta e ceva ce îmi place.
Aceasta mi-a plăcut și nu mi-a plăcut.
Mi-a plăcut misterul. Felul în care au murit cele 5 soții nu părea să aibă ceva ieșit din comun. Nimic în afară de faptul că s-au întâmplat în aceași luna, luna martie. Ar mai fi câteva detalii care pentru ochii comandantului Joseph Sandilands, de la Poliția Metropolitană, par că să creeze o legătură între cele cinci decese.  Cartea aceasta m-a făcut curioasă și mă prindea miezul nopții cu ea în brațe și numai somnul mă putea desprinde dintre paginile ei.
Ce nu mi-a plăcut sau nu mi se părea neapărat necesar a fost idila dintre Sandilands și Nancy Drummond, soția magistratului din regiunea unde comandantul de la Poliția Metropolitană ancheta morțile misterioase. Într-adevăr că în momentul în care Guvernatorul Bengalului i-a prezent-o pe aceasta ca nepoată a sa lui Joseph Sandilands i-a trecut prin minte că ar „putea ieși ceva nostim”, dar nu cred că o soție care își iubește și își respectă soțul așa cum spune ea s-ar arunca în brațele primului venit.
      Lăsând asta la o parte, cartea „Ultimul trandafir din Cașmir” m-a captivat în universul Indiei cu credințele supranaturale și convingerile ieșite din comun pentru noi europeni care gândim altfel. Titlul îi este dat datorită buchetelor de trandafiri care în fiecare an în luna martie erau așezate pe mormintele soțiilor decedate. Numele florilor era „Trandafirii din Cașmir”, dar i se mai spuneau și  „trandafirii sângerii”.