Am citit această carte la începutul lunii august. E incredibil cât de repede am citit-o. Îmi amintesc că am început-o dimineața și undeva în jurul orei unu de după-amiază am terminat-o. A fost scurtă într-adevăr, dar foarte emoționată.
Încă din primele pagini am înțeles. Oscar, dincolo de scurta și ieșita din comun introducere, este un băiețel care suferă foarte mult.
Oscar este un băiețel bolnav de cancer. Kimioterapia a dat greș, operația de transplant de măduvă deasemenea. Probabil că el nu ar fi trebuit să afle asta, dar din întâmplare se află la ușa cabinetului atunci când doctorul le dă vestea aceasta groaznică părinților.
Doctorul și toți ceilalți din spital se poartă altfel ca înainte cu el. Părinții lui se poartă ca și cum totul ar fi normal, ceea ce îl dezamăgește pe copil.
Singura cu care copilul bolnav se înțelege este Tanti Roz, numită așa de către Oscar datorită culorii hainelor ei. Rolul acesteia era acela de a înveseli copiii bolnavi din spital.
Aceasta a legat o relație specială cu acest băiat, pe nedrept încercat de soartă. Tanti Roz este cea care i-a povestit despre Dumnezeu și l-a învățat să scrie scrisori către Doamne Doamne.
Oscar era un copilaș a cărui inteligență și ale cărui gânduri și întrebări te lasă fără cuvinte. Cea mai importantă întrebare dintre toate este „de ce Dumnezeu …. lasă să se întâmple așa ceva” unor copii. Este o întrebare foarte bună zic eu. Tanti Roz îi dă la momentul acela un răspuns care pe mine sincer nu m-a mulțumit. Pentru că oricât ar fi nu e drept ca bieți copii să trăiască așa ceva.
Dacă o citești cu sufletul deschis această carte este o lecție, o lecție dureroasă.
dinsufletulmeu 
Lasă un comentariu