Printre tonuri cenușii

      Mi-e foarte greu să încep să scriu despre această carte. De multă vreme tot amân să fac asta. Dar fiind faptul că ar fi bine să o duc în curând înapoi la bibliotecă cred că ar fi bine sa încerc să aștern aici câteva gânduri.

      Ei bine subiectul cărții este viața unei familii formate din mama, fiul și fiica ce într-o noapte de iunie a anului 1941 au fost săltați de cei de la NKVD. Li s-au dat doar treizeci de minute pentru a aduna cele necesare pentru călătoria pe care urmau să o facă. Aceștia nu mai știau nimic de tatăl lor sau despre ce se va întâmpla în continuare.

Împreună cu ei mai erau și alți oameni cunoscuți de la bancă, de la bibliotecă, etc., în timp ce alții priveau de după perdea. Fata, pe nume Lina avea varsta de cinsprezece ani, iar băiatul pe numele lui Jonas era doar un copil, avea opt ani și de-abia își căra valiza, bietul de el.

I-au urcat mai întâi într-un camion care i-a dus la un depou de vagoane, undeva în provincie. I-au încărcat în vagoane roșii pentru vite ce aveau pe ele inscripționat în rusește „Hoți și prostituate”. Vagoanele nu aveau nici un confort, doar câteva lavițe  formate din scânduri și o gaură pe post de toaletă. O găleată de apă și una de lături dimineața, a fost tot ce au primit pe post de hrană  în cele 6 săptămâni cât a durat  călătoria.

Lina a încercat tot timpul să se gândească la  tatăl ei. Sperând că se vor întoarce cât mai curând acasă. Sperând că le va găsi,  că se vor regăsi,  desenează o hartă pe batistă, în idea  aceasta oamenii vor trece micul obiect textil din  mână în mână. Ea va continua să deseneze mereu,  chiar dacă risca foarte mult făcând asta.

La fiecare oprire a trenului cu deportați oamenii morți, copii sau adulți erau înșirați fără milă. La aceste decese s-au adăugat apoi cei care au murit din cauza condițiilor inumane din lagărul de muncă. Erau puși la muncă, înfometați și umiliți.

O astfel  de lectură te face să-ți dai seama că puținul pe care îl ai nu e chiar atât de puțin, greul prin care treci nu e chiar așa de greu. O astfel de carte de impresionează cu atât mai mult cu cât atâția oameni au trecut cu adevărat prin asta.

Au fost momente când am pus cartea jos căci nu mai puteam citi. Prea dureros! Prea groaznic!

Printre rânduri am strecurat și câteva pagini din carte. O parte din acelea care m-au impresionat,  înfuriat, îndurerat, pe mine….