Un roman, presărat pe alocuri cu umor, spune povestea a două surori, Kacey și Livie, care au fugit de acasă pentru a scăpa de un unchi molestator și o mătușă care nu dădea doi bani pe sentimentele lor. Acestea au rămas orfane cu patru ani în urmă. În acel accident terific, a cărui unică supraviețuitoare a fost Kacey, și-au pierdut viața inclusiv cea mai bună prietenă și iubitul ei. Tânăra duce în interiorul ei o luptă pentru a ascunde cât mai bine suferința. Niciodată nu vorbește despre asta, considerând că e mai potrivit să-si ascundă durerea ca să n-o mai simtă.
În locul nou în care ele se mută plecând din casa rudelor vor întâlni persoane prietenoase, care le sunt de mare ajutor în momentele grele. Deși și-a impus să nu se atașeze de oameni aceștia își fac cumva loc în inima ei. Vecina blondă, pe nume Storm, îi face rost de muncă ca barmaniță la un local de striptis, iar acolo toți oamenii sunt ok. Deși unii clienți încearcă să obțină mai mult decât o băutură de la ea, aceasta pare să se descurce cu ei. Și chiar de n-ar fi așa, matahalele de paznici sunt mereu cu ochii în patru ca să intervină oricând e necesar.
Anumite lucruri mi s-au părut nerealistice. Știi genul acela de sentiment pe care îl ai și atunci când urmărești un film când îți spui asta nu s-ar întâmpla în viața reală. Căci da nu cred că a lucra într-un astfel de local ar fi cât de puțin sigur/safe, pentru o tânără fată.
Ce altceva nu mi-a plăcut, sau mă rog poate nu m-a convins, acea atracție maximă între Kacey și Trent. Cu toate că unele scene dintre ei sunt grozave, dar nu mi-a plăcut acea exagerare sexuală, descrierea lui nu m-a prins, nu mi-a transmis mare lucru.
Această carte face parte dintr-o serie. Și împreună cu prima, despre care am vorbit mai sus am mai luat de la bibliotecă si „O minciună nevinovată”. Am citit până acum vreo 50 de pagini din ea. Și pot să spun că m-a enervat.
Cum poți să recomanzi unei tinere să bea până nu mai știe de ea, să se sărute cu primul venit. Și plus alte nebunii, spre exemplu Livie, căci despre ea e vorba, și-a făcut un tatuaj pe spate fiind sub influența alcoolului.
Nu sunt absolut deloc mulțumită și nu cred că voi continua lectura acestei cărți pentru că îmi vine să urlu parcurgând rândurile acestea scrise cu neăbuință de către autoare. Lumea asta mare și nebună e un loc periculos. Trebuie să ne învățăm fetele să fie responsabile, pentru că you never know, nu ști niciodată ce se poate întâmpla! Chiar așa! Am terminat cu cartea asta! Nu mai vreau să aud de ea!
Ok, m-am răcorit! De-abia aștept să văd ce cărți interesante mă mai așteaptă pe rafturile bibliotecii! Vă pup!
dinsufletulmeu 
Lasă un comentariu