Noi cu toții ne facem griji despre ce va fi în viitor. Am vrea sa știm ce ne așteaptă și ne imaginăm în mii de feluri ceea ce va fi să fie.
Noi cu toții ne facem griji desprece a fost în trecut. Ne simțim, poate, vinovați. Ori am fi dorit să se întâmple altfel, considerăm am fi putut face mai bine sau poate credem că am fost nedreptățiți.
Mir era acela care nu-și cunoștea trecutul. Uneori dimineața la trezire nu mai știa nici măcar cine este el. Dar el își cunoaște în schimb viitorul, ceea ce este chiar neobișnuit. Iar acest fapt îl face să uite să își trăiască prezentul.
Până intr-o zi când după un colaps total pierde abilitatea de a-și vedea viitorul. Și devine astfel un om normal ca toți ceilalți. Un om cu un trecut pe care treptat treptat si-l aduce aminte.
Mir are nevoie până la urmă să lase trecutul acolo unde este și să nu-și mai facă griji. Mir are nevoie să-și trăiască prezentul așa cum e și atât. Așa cum avem și noi nevoie.
Pe ea o întâlnește atunci când timpul e potrivit. Când el este pregătit. Culmea este că și ea are aceași abilitate pe care o avea el de a vedea viitorul. Dar el nu știe, și pe deasupra, Amelia vede chiar mai departe decât poate vedea Mir. Iar asta schimbă totul și îi aduce în cele din urmă împreună.
„Cei care fug nu vor să fie căutați”. El nu o caută. Și îl găsește ea sau o găsește el când timpul e pregătit. Și sunt pregătiți.
Un roman ușor de citit care te învață despre importanța timpului prezent.
dinsufletulmeu 
Lasă un comentariu