Roman polițist
Ceea ce mi-a atras atenția asupra acestei cărți a fost modul de a scrie al autorului. Chiar nu ma așteptăm ca acesta sa fie un roman polițist.
Nu am observat înscrisul „COLECȚIA POLIȚISTĂ” de pe coperta cărții decât atunci când am ajuns acasă.
Cum spuneam ceea ce m-a atras asupra acestei cărți a fost că deschizând cartea la prima pagină și citind câteva cuvinte, poate un rând sau două, mi-a plăcut modul în care erau scrise.
Și într-adevăr, cu greu găsesc câte o carte care să-mi placă modul de exprimare al scriitorului. Care să nu fie doar o înșiruire de idei și de fapte. Să fie ceva mai mult. Și aici chiar era vorba de asta. Cel puțin pentru mine sigur măcar începutul a fost astfel.
Apoi m-am pierdut în poveste și n-am mai observat așa mult stilul scriitorului, dar dacă nu m-a zgâriat pe creier precum mi s-a întâmplat cu alte cărți eu zic că-i bine.
Deci, despre ce e vorba aici? Un artist trecut ușor de patruzeci de ani cu o soție frumoasă și iubitoare. În carieră-i merge bine, cu soția se înțelege de minune. O viață de invidiat, ai zice că nu-i lipsește nimic. Dar, ….,
El nu e mulțumit, simte că-i lipsește ceva. Apare tânără aceasta, copila, de-abia întrată în adolescență, care fără să vrea și fără să știe ii devine muză artistului.
Apoi devine mai mult. Ea e tânără și frumoasa, el e matur și fermecător într-un mod în care doar artiștii, se pare, pot fi.
Pe măsură ce înaintam cu lectura mă întrebam oare cine o s-o pățească, să moară zic, adică.
Roman polițist am zis, nu? Asta înseamnă întotdeauna crimă, corect? Sau nu?
Ei bine, se pare că întrebările mele și-au găsit răspunsul undeva pe la pagina 80 unde am aflat că urmarea acestor întâlniri clandestine e o sarcină. Fata a rămas însărcinată. Apoi moare, el nu a dorit să se întâmple asta. Dar cine l-ar crede pe el?
Iată de aici începe suspansul. Încercând să ascundă cadavrul e cuprins de boală. De-abia se poate tine pe picioare, soția vrea să stea cu el ca să-l îngrijească, polițiștii mișună peste tot în căutarea fetei, iar el caută să ascundă adevărul.
Dacă va reuși ori nu, află tu citind cartea. Mie mi-a plăcut. E un roman subțirel, care se citește ușor. Doar vreo 150 de pagini, am trecut prin el în câteva zile.
Ceea ce nu am reușit să înțeleg a fost imaginea de pe copertă și într-o oarecare măsură nici titlul nu-l înțeleg chiar bine. Deși poate ….
dinsufletulmeu 
Lasă un comentariu