Astăzi vreau să povestesc despre ultima carte citită. A devenit un obicei că atunci când închei o lectură să îmi aștern pe blog gânduri și impresii legate de aceasta.
Ei bine, despre „Caleidoscopul inimilor” de Claire Contreras vreau să scriu azi. Trebuie să vă spun că inițial mi-a părut a fi destul de banală, o altă carte despre o fată pe care a rănit-o un băiat, și el o iubește sau nu, dar în orice caz, părea a fi scenariu unui film tipic de pe Diva, de-ăla simplu, comedie de dragoste ușurică. Și chiar mă întrebam de ce, doamne iartă-mă, am ales cartea asta de pe raft. Dar iată că eu am un obicei, și anume că întotdeauna, odată începută o lectură o duc până la capăt. Astfel am aflat că are mai multă profunzime decât pare la început. Asta lăsând la o parte părerile mele personale despre personaje.
Personajul care m-a enervat cel mai tare este Oliver Hart. Nu prea reușeam să pricep de omul ăsta s-a purtat că un ticălos fără suflet. De ce, deși împărțea momente extraordinare cu Estelle, nu era de ajuns? Nestatornicia lui o făcea pe Elle să sufere. Desigur nici faptul că el era cel mai bun prieten al fratelui ei nu ajuta cu prea mult. Victor nu ar fi fost în veci de acord ca unul dintre prietenii lui să iasă cu micuța lui soră.
Iată că astfel Estelle este cea care suferă. Anii au trecut de când erau adolescenți și se întâlneau pe ascuns. Estelle s-a logodit cu Wyatt, un bărbat mai în vârstă decât ea cu vreo 10 ani. Acesta a învățat-o mai multe despre artă. El a ajutat-o să își perfecționeze inimile caleidoscopice pe care le realiza. Inspirația însă a pornit de la suferința creată de băiatul care i-a frânt inima.
Wyatt nu a făcut-o niciodată să sufere. Nici când lipsea zile întregi Estelle nu îi simțea lipsa atât de acut. Doar când moartea lui a intervenit, lipsa lui devenind definitivă și ireparabilă, doar atunci durerea a fost foarte mare.
Iată că de-abia de aici intrăm bine în „poveste” căci Oliver caută să reintre în viața ei. Dar totodată nu pare să se schimbe, felul său de a fi o face să se teamă că îi va fi frântă din nou inima. Și mă întrebam de ce s-a purtat așa cu ea și nu i-a oferit totul de la început dacă chiar o iubea.
Pare că se joacă, este fermecător, sigur pe el, un om bun, un medic în devenire. Dar atunci care e problema lui? Dincolo de suprafața chipeșă se află un tip care se teme de angajamente pentru că l-a auzit pe tatăl său spunând anumite lucruri.
O carte care la început mi s-a părut a fi banală, dar care s-a dovedit în cele din urmă foarte specială. O poveste de dragoste emotionantă, bine scrisă, care mi-a ajuns la inimă.
dinsufletulmeu 
Lasă un comentariu