Viața mea este din ce în ce mai tristă și mai searbădă. Am ajuns într-un punct în viața mea când nu prea știu ce vreau și nici cine sunt. Oare cum am ajuns aici?
Nu prea știu. Nu prea mai știu nimic în ultima vreme.
😦 😦
În ultimul an m-am tot zbătut într-o încercare deplorabilă de a gândi pozitiv. M-am zbătut între momente în care eram absolut pozitivă și momente în care credeam că nimic bun nu mi se poate întâmpla. Am avut și momente mai bune, unele lucruri bune mi s-au întâmplat la un moment dat. Dar chiar și atunci mi-a rămas impresia că am făcut ceva greșit. Că am stricat cumva ceva pe undeva și că am înșelat încrederea celor care mi-au acordat-o din toată inima.
Off, adevărul este că nu prea mai știu cine sunt și nici ce anume îmi doresc.
În încercarea de a îmi crea o imagine de sine mai bună am tot citit unele chestii, cărți de dezvoltare personală, despre gândirea pozitivă, etc. Dar am eșuat lamentabil. Viața mea e un eșec.
Îmi doresc atât de mult să mă eliberez de tristețe și de starea asta apăsătoare de nechef.
Nu am chef de absolut nimic. Știu și simt că nu mai merge așa. Îmi doresc să pot schimba ceva.
Dar cum să fac asta dacă nici măcar nu știu ce îmi doresc?
Și totuși mai încerc.
Un fragment din cartea „O viață nouă în 7 zile” spune cam așa:
Nu trăiești viața pe care ți-o dorești pentru că pierzi foarte mult timp și energie ascunzând de lume imaginea negativă pe care o ai față de tine însuți.
Dar ce te faci când nu prea ști ce îți dorești, care e această viață ce ți-o dorești. Sau dacă ai o minimă vagă idee a ceea ce îți dorești cum să faci să obți atâta vreme cât nu ești obijnuit să faci ce îți dorești, să ai spirit de inițiativă. Cum să faci să îți iei viața în propriile mâini și să o transformi văzând cu ochii? E oare posibil? Pentru alții cu siguranță e. Dar e posibil și pentru mine? E oare?
Încerc, încă mai încerc …. să mă cunosc, să mă descopăr, să îmi schimb viața…
Întrebări din cartea „O viață nouă în 7 zile”
„Cum îți place să fi perceput?”
Cum îmi place să fiu percepută? Nu știu. N-aș ști să răspund exact la această întrebare așa cum este formulată. Dar cu siguranță știu că mi-ar plăcea să fiu apreciată mai mult pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce fac chiar dacă poate prea mult nici nu fac.
„Ce aspecte ale personalității tale speri ca oamenii să remarce mai întâi?”
Personalitatea mea?
???
Ce aș vrea să remarce alți oameni la mine?
???
Întrebări la care cu greu pot găsi răspuns sunt acestea.
Îmi doresc ca ceilalți să mă vadă *bună la suflet și harnică* *și o mamă bună, cred*. *și o persoană/ femeie/ fată cuminte, la locul ei*.
Dar de fapt adevărul este de fapt nu știu. Cred cu aproximație că asta e, dar… ???
„Care este cel mai important lucru pe care oamenii îl cunosc despre tine? „
Despre mine nu prea știu ce cunosc oamenii cu adevărat. Ci pot să spun ce cred ei despre mine. Cu toate că eu cred că nu-i adevărul ceea ce cred ei …… sau o fi? În acest moment într-o oarecare măsură sunt total nepăsătoare față de tot și față de orice.
Cei cu care trăiesc zi cu zi cred despre mine cred despre mine că sunt leneșă și o mamă rea.
Când eram copil dădeam impresia în exterior de persoană extrem de timidă. Acum nu știu dacă oamenii mă mai consideră sau nu așa.
„Dacă viața ta ar încerca să demonstreze ceva legat de tine, care ar fi acel lucru ?”
Întrebare întrebătoare…… Nu știu.
Cred că spune despre mine că sunt o persoaană lașă, fără încredere în forțele mele. Fără curaj de a lua propriile decizi.
Dr. Paul Mckenna spune în cartea sa că nu există răspunsuri corecte, ci doar răspunsuri care să te aducă mai aproape de sinele tău autentic.
