Am sfârşit de curând o serie de trei cărți de Jojo Moyes ce m-au emoționat cumplit.
„ÎNAINTE SĂ TE CUNOSC” este prima din seria de trei cărți şi totodată cea mai tristă şi mai emoționantă dintre toate. Mi-a fost imposibil să nu vărs o mulțime de lacrimi când am citit această primă parte. Trebuie să fie groaznic să fii în locul lui Will, un tânăr a cărei viață însemnase mereu lucruri extraordinare, ieşite din comun, magnifice, curajoase şi nebuneşti. Dar acum nimic nu-i mai era posibil. Un accident nenorocit şi era pentru totdeauna țintuit în pat sau în scaunul cu rotile. Incapabil de absolut nimic, avea nevoie de altcineva ca să îi ducă chiar şi mâncarea la gură. Şi durerile, of doamne, durerile acelea groaznice, şi infecțiile şi toate pastilele pe care trebuie să le ia. Viața tânărului Will Traynor este acum un coşmar. Un coşmar groaznic de care el este hotărât să scape.
Louisa Clark avea o viață monotonă, plictisitoare, ai fi zis chiar, dar pentru ea mulțumitoare. Asta până când nu s-a trezit peste noapte şomeră şi în căutarea disperată a unui nou loc de muncă. Slujba la familia Traynor i-a dat existența complet peste cap. Inițial îngrozită de total necooperantul bărbat în scaunul cu rotile, ajunge treptat să îl cunoască şi să îl iubească.
Dar decizia pe care el a luat-o îi va face pe toți ceilalți să sufere. Şi cu toate eforturile pe care le depune Louisa Clark el tot vrea să meargă în Elveția la Dignitas să-şi pună cap vieții sale.
Şi cum faci să îl laşi să plece pe cel pe care de abia ai început să îl cunoşti şi să-l iubeşti şi prin felul lui ți-a schimbat viața? Louisa Clark e furioasă. A încercat tot ce era posibil. Dar s-a sfârşit. Şi nu se mai poate face nimic. L-a pierdut pe Will pentru totdeauna. Nimic şi nimeni nu i-l mai poate aduce înapoi.
Am citit, mi i-am imaginat, am trăit practic fiecare secundă împreună cu ei. Cu Louisa Clark, cu Will Traynor. Am plâns şi am sperat. Au fost pentru mine mai mult decât nişte pesonaje într-o carte. A fost emoție trăită la maxim.
Umătoarele două cărți continuă povestea Louisei Clark într-un stil mai puțin trist.
„Trăieşte frumos Clark. Pur şi simplu trăieşte.”
La început este ce-i drept mai greu, dar viața merge mai departe. Noi aventuri şi o nouă poveste de dragoste. Sam Ambulanță, noul iubit, şi Lili fiica lui Will Traynor, o fiică de care nu ştia nimeni nimic, apar ca din senin în „După ce te-am pierdut” a doua parte din această serie.
La începutul cărții, tristă şi neconsolată şi pe deasupra cu un bagaj de alcool la bord Louisa cade de pe acoperişul blocului în care locuieşte. Ce mod grozav de a-ți cunoaşte noul iubit. Hahaha. Mă rog nu chiar iubit, Louisa este temătoare în relația cu acesta.
Fiica lui Will şi problemele ei îi dau viața peste cap. O viață de altfel destul de monotonă şi lipsită de zvâc. Care merita să fie scuturată dea binelea.
Şi apoi oferta unei slujbe la New York pe care se cam teme să o accepte.
În „Eu, şi totuşi alta” se încheie povestea Louisei Clark. O slujbă în marele măr şi noi experiențe, noi cunoştințe, îi fac viața cu mult mai interesantă.
În cele din urmă gustul ei particular pentru îmbrăcăminte pare să-i sevească la ceva, într-un mod cât se poate de frumos. Cu perspectiva unei vieți la New York şi cu noul iubit lângă ea, ea pare să fi trecut complet peste suferința pricinuită de pierderea tânărului Will Traynor şi este gata să înceapă o nouă viață. Mai frumoasă, dar şi mai îndrăzneață.
Dintre toate trei cărțile cel mai mult m-a impresionat şi mi-a plăcut primul. A fost incredibil de emoționant.
dinsufletulmeu 