Categorie: îmi place să citesc

Mai presus de el, Dama de trefă

   Astăzi după atâta vreme am să vă spun despre o carte pe care am citit-o de curând. De fapt este vorba de două cărți.

   Am terminat acum vreo câteva zile aceste două volume.

    Când am deschis această primă carte aproape că mi-a fost frică să mă arunc să o citesc.

     Îmi era teamă. Mă întrebam dacă voi suporta să dau ochii cu problemele mele. Căci știu că acum nu pot schimba nimic din ceea ce este. Cred că pot schimba ceea ce sunt, dar nu pot schimba ceea ce este în jurul meu.

    „Mai presus de el” • Dama de treflă • este o carte care îmi spune ceea ce știam deja. Problema e că nu știu cum să o iau de la capăt.

    Adică, da, știu ca să-mi setez scopuri în viață. Și am făcut-o. O fac în fiecare zi. Învăț. Citesc. Mă antrenez.

   Îmi antrenez corpul și mintea.

     Dar când ar veni vorba să mă ridic și să o iau de la capăt, așa dintr-o dată, și să elimin oamenii negativi din viața mea, nu pot, pur și simplu nu sunt în stare.

     Nu sunt atât de puternică. Nu am resursele necesare. Nu sunt atât de puternică.

   Dar cu toate astea învăț, continui să învăț. Să citesc. Să mă antrenez. Să am scopuri în viață doar pentru mine.

    Unele cărți sunt cărți terapie. Sunt cărți care spun despre noi chiar dacă sunt scrise de alții.

     Atât de multe paragrafe din carte le-am subliniat sau le-am încercuit cu creionul. Atât de multe paragrafe mi-au fost cu înțeles. Mi-au spus ceva.

   „Mai presus de el” este despre o femeie care a suferit, a părăsit, a plâns și a găsit curajul de a se ridica de a fi din nou fericită.

     Astăzi mai mult decât despre cartea citită am povestit despre mine. Căci asta se întâmplă când o citești. Îți vin în minte problemele tale. Lucrurile pe care ți le-ai dori. Fericirea ta. Liniștea ta.

Inutil să mai scriu mai multe despre povestea din carte. Inutil să-ți spun despre suferințele personajului feminin sau despre bucuriile ei. Le vei descoperi singură dacă vei hotărât să citești cartea dar te vei descoperi și pe tine. Printre pagini și printre rânduri sunt adevărate lecții și sfaturi de la o femeie la o altă femeie. De la cea care a scris către cea care citește.

    Dar nu mi-am abținut un gând, că această carte ar fi bine să o citească bărbații, ca să înțeleagă. Numai că lor nu prea le pasă, iar cei cărora le pasă, ei bine   …. ei nu cred că au nevoie de o carte că să înțeleagă femeia. Aia e….

19 iunie 2023
Am citit „Cireșe amare” de Liliana Nechita

    Cartea „Cireșe amare” de Liliana Nechita surprinde în fiecare pagină esența suferinței femeilor plecate la lucru afară. Ideea e că în această carte nu există pagină care să nu conțină substanță reală a vieții. Esența femeilor, a oamenilor plecați la lucru departe de țară, departe de ai săi, departe de familie.

     E cronica omului sărac, care nu are bani de pâine sau de încălțări noi. Al cărui copil știe că nu are bani de poze la școală. Asta îmi amintește de o întâmplare de când eram eu la școală. De când nu aveam bani pentru poze la școală. Pentru că nu ai cum să citești scrisorile Lilianei Nechita fără îți amintești de propriile tale greutăți. Și parcă-ți vine uneori să-i răspunzi „da, am fost și eu pe acolo, știu și eu cum este asta”.

       Cartea asta este pentru toți cei care cred că în Italia sunt câinii cu covrigi în coadă.

Carte asta este pentru toți cei care cred că cei plecați la muncă afară o duc bine și că n-au nici-o grijă

O carte bună e o carte care te va emoționa, care îți va transmite sentimente puternice.

„Cireșe amare” de Liliana Nechita nu are cum să nu te emoționeze, căci oameni suntem cu toții.

22 mai 2023
Lectură. Orașul de deasupra. de Nicoleta Tudor

       Am terminat cartea Cercurile mistice de Nicoleta Tudor. Acum citesc Orașul de deasupra tot de aceași autoare.

      Romanul o are în prim-plan pe Mădălina, fiica Mariei și a lui Matei.

      Mădălina pendulează între două iubiri fundamental diferite. Una pământească, calmă, bună și liniștitoare reprezentată de Sorin. Alta nepământească , fantastică și greu de înțeles, greu de dus la îndeplinire. Căci cu toate că Sorin este mereu acolo pentru ea, Mădălina mereu visează la iubirea ei secretă. Naum nu îi poate oferi nimic, decât nopți furate pe ascuns de „străbuni” și de Enola care se pare că îi este logodnică. Naum nu îi poate oferi decât promisiunea că „odată și odată tot vom fi împreună”. Dar asta nu este de ajuns pentru Mădălina. Fata vrea certitudini. Vrea să știe ce viitor îi așteaptă. Cea ce Naum nu îi poate spune.

       Siguranța pe care nu o poate găsi la Naum, tânăra o are alături de Sorin.

       Paralelă între Elvira din primul volum și protagonista despre care vorbim acum:

    Mădălina se aseamănă cu Elvira prin faptul că și strămoașa sa a ținut un jurnal unde și-a consemnat gândurile despre dragostea ei secretă, chiar, de ce nu interzisă.

     La fel ca Iani , Naum are deja o promisă spre căsătorie (sau unire cum se spune pe Toria). Iani o avea pe Garofița, Naum o are pe Enola.

      La fel ca ceilalți doi îndrăgostiți, strămoși ai Mădălinei și ei doi se întâlnesc pe ascuns. Elvira se temea de mama sa, Sofia, Naum se teme de străbuni.

     Finalul romanului

      În cele din urmă după multe suferințe Mădălina a ales dragostea liniștită ce i-o oferea Sorin.

Sorin, bietul de el, care nu știa concret că o împărțea pe aceasta cu un alt bărbat, a simțit totuși la un moment dat că o pierde. Dar Mădălina l-a ales pe el și dragostea liniștită pe care acesta i-o poate oferi. A fost aceasta aceasta alegerea cea bună sau nu , eu zic că nu se știe încă.

Cu toate că Mădălina este cum nu se poate mai fericită, adevărul ea nu-l știe de fapt. Și nici nu ne este dezvăluit adevărul lui Naum și motivele lui, și ceea ce s-a petrecut pe Toria.

V-a trebui să găsesc cel de-al treilea volum al seriei pentru a mă lămuri. Până atunci acestea sunt gândurile mele despre această lectură.

8 mai 2023
Lectură. Cercurile mistice. de Nicoleta Tudor

Nu mai știu exact câte zile sunt de când am împrumutat cartea asta, dar știu că mi-a plăcut. Duminică dimineață am citit ultimele pagini. Și nu pot trece mai departe fără să-mi las aici așternute impresiile.

Am trecut repede peste părțile de viață cotidiană ale celor doi protagoniști, Maria și Matei. Am citit cu deosebită plăcere fragmentele din jurnal Elvirei care aduceau aminte de trăirile acesteia în timpurile de mult trecute și de întâlnirile ei cu Iani, țiganul din șatră.

Deosebită plăcere mi-au făcut și visele și tot ce a ținut de domeniul fantasticului. Parcă lucrurile de zi cu zi nu le-am citit cu aceași plăcere ca pe acestea. Ca tot ce a însemnat incursiunea în lumea fantasticului.

Irina. Irina, e un personaj care m-a ținut puțin în așteptare. Așteptam tot mereu să aflu că ea e cea care era mână cu Sofia. Și nu am reușit să înțeleg de ce mama ei a făcut magie neagră pentru a o sprijini pe malefica vrăjitoare. Și asta după ce o viață întreagă a judecat-o pe mama Mariei.

Încă un fapt foarte ciudat este felul în care șatra cu toți țiganii ei au revenit la viață în vremea prezentă, Matei fiind astfel contemporan cu strămoșul său Iani. Asta în timp ce Elvira și-a găsit liniștea și s-a ridicat la cer.

Acestea sunt impresiile mele legate de acest roman

În timp ce scriu aceste rânduri mă gândesc deja la al doilea volum din această serie la al cărui al patrulea capitol sunt deja. Căci chiar nu am avut deloc răbdare și am început deja lectura.

3 mai 2023
Nașterea speranței de Zia Tyvis. Impresii. Gânduri. Fragmente

Am terminat de curând de citit cartea aceasta și aș fi vrut să scriu câteva impresii.

Încă de la primele pagini mi-am pus întrebarea oare unde se petrece acțiunea, cine este autoarea care a scris acest roman și ce naționalitate are, din ce țară este, unde se petrece acțiunea. Aveam așa cumva nevoie de ceva detalii suplimentare ca să aflu despre roman mai multe. Dar am continuat să citesc și câteva pagini am aflat unde și anume în Brașov, apoi în Turda și chiar și la Sibiu. Mi s-a părut oarecum că ceva nu se leagă căci numele Zia Tyvis numai românesc nu pare. După ce am terminat ultimele pagini am căutat pe Google informații despre autoare și ….. ei bine …. am aflat că acesta nu-i decât un pseudonim.

Pe tot parcursul cărții am observat că unele pagini, rânduri, șiruri de cuvinte nu-mi spuneau nimic   …. pe când altele ……

    Ei bine iată …….. altele îmi plac …. și îmi transmit ceva anume n-aș știi să-l descriu în cuvinte acel ceva…

Altele mă fac să-mi pun întrebări și să mă opresc să mă gândesc la una la alta.

    Chiar pe la primele pagini am început să mă întreb de ce îmi ies mereu în cale astfel de cărți în care se regăsește acest laitmotiv al suferinței în cuplu a femeii??

    „Doamne ce nemernic!” a fost sentimentul care m-a cuprins când am ajuns la pagina de mai jos.

Nu știu ce să spun despre acele părți care nu-mi plac, dar cele care mă prind și care îmi spun ceva sunt cele care îmi transmit sentimente care îmi ating sufletul. Partea cu cățărarea pe munte este una. Am urcat pe munte cu Miruna împreună. Am simțit ce a simțit ea. Am privit în jos cu ea împreună.

„Atunci când nu știi ce să faci, du-te înainte și vezi ce se întâmplă „

     „Darin”- un nume chiar neobișnuit, se pare că are totuși un sens, o semnificație pe care nu am înțeles-o decât mult mai târziu. Dar-Darin și Mir-Miruna sunt două jumătăți ale aceluiași suflet. Ei s-au căutat mult în toate cele multe vieți ale lor de la începutul lumii până în prezent, dar nu s-au putut reunii din cauza Lăcomiei întruchipata de Victor.

Nașterea speranței scrisă Zia Tyvis este un roman care îmbină lumea materială cu călătoriile astrale. Misticismul este îmbinat în viața lor între atâtea lucruri ale zilelor moderne în care oamenii nu mai cred în lucruri sfinte. Pericolul este depășit în cele din urmă și totul se termină cu bine ca în orice basm frumos.

26 aprilie 2023