Ne aflăm la începutul lunii martie, perioadă a lunii în care sărbătorim femeia. Iată această carte pe care am terminat-o de curând este dedicată femeilor puternice dintr-o perioadă neagră a istoriei secolului trecut.
„Darul croitoresei” m-a fascinat de la prima pagină.
Nu este prima carte care a fost scrisă pe acest subiect, dar este o carte pe care eu am citit-o cu mare atenție la detalii. E una din cărțile care m-au împins să aflu mai multe despre istorie, geografie, monumente sau muzee….
Am făcut căutări pe Google pe seama a diverse teme care m-au nelămurit. Orice informație este la doar un click distanță.
Începutul anilor 40 ai secolului trecut au fost o grea piatră de încercare pentru locuitorii Franței și nu numai. Cucerirea Naziștilor asupra Europei s-a dovedit a fi de o cruzime înfiorătoare.
„Darul croitoresei” relatează încercarea lui Harriet de a afla cât mai multe despre originile ei franțuzești. Ceea ce o aduce la Paris este o poză, singura legătură a ei cu trecutul. În fotografie zâmbesc trei tinere încântătoare. În spatele lor se vede clădirea Delavigne, Couturier, casa de modă haute couture. Pe cealaltă parte a fotografiei sunt scrise trei nume „Claire, Vivienne, Mireille” și cuvintele „Paris, mai 1940”. Una din cele trei fete este chiar bunica lui Harriet.
Claire, era croitoreasă în Parisul anilor ’40. Asuprirea Franței de către cucerirea Nazistă aduce nesiguranță pentru toți. Toate visele i s-au năruit lui Claire, care și-ar fi dorit o viață de frumoasă în încântătorul și strălucitorul Paris. În schimb are parte de foamete, de frig și de dezamăgiri. Și ce discrepanță între toate acestea suferite de muncitori și scumpele materiale din care erau realizate rochiile la care lucrau cu atâta migală croitoresele.
Claire nu este singură, cu ea sunt prietenele ei, Mirreile și Viviane. Toate trei erau croitorese la Delavigne Couturier.
Ce diferență mare este între curajul și hotărârea lui Mirreile și teama inițială de a se implica a lui Claire. În cele din urmă o dezamăgire amoroasă o face pe tânăra croitoreasă să vrea să colaboreze împreună cu prietena sa la misiunea Rezistenței franceze.
Citind această carte mi-am pus întrebarea oare eu aș fi avut acel curaj nebun de face ce au făcut ele?
„Darul croitoresei” este o carte care ne vorbește despre război și nesiguranță, despre curaj și despre riscuri asumate pentru un ideal măreț. Libertatea. Siguranța. Pacea. La asta visau și spre asta năzuiau cu toții. Femei puternice în timpurile acelea periculoase au făcut eliberarea posibilă, chiar cu prețul vieții lor.
Romanul ne poartă pe rând între Parisul zilelor noastre (2017) și cel al anilor ’40;
Agitația interioară a lui Harriet produsă de moartea mamei ei care și-a luat viața când ea era încă un copil are legătură cu drama războiului trăită de bunica ei Claire.
Suferința poate fi moștenita? Se pare că unii cercetători cred că da.
Îmi aduc eu oare vreodată să fiu recunoscătoare pentru ce am? Pace, libertate!
Să citim, să învățăm să ținem ochii deschiși că niciodată să nu mai lăsăm asta să se întâmple!
Cum se leagă mereu una de alta zilele astea de când citesc această carte tot întâlnesc pe internet pe unde umblu oameni care vorbesc despre acest subiect al războiului, evreilor uciși în lagăre, al partidelor din zilele noastre care au anumite similarități cu ce au avut ca propagandă socialiștii și naționaliștii din timpul acela. Ce înseamnă asta? Nu degeaba ni se spune luați aminte să nu mai lăsați asta să se întâmple niciodată.
dinsufletulmeu 